Atleții de la California State sunt cunoscuți ca Titanii

Atleții de la California State sunt cunoscuți ca Titanii, iar provocările titanice sunt cele pe care și le asumă Abel Jordán, care studiază și concurează acolo, în Fullerton (California). Originile sale sunt diverse: vigués, habanez, madrilen, specialist în garduri, sprinter, pasionat de Formula 1 și de cubul Rubik. Inginer în devenire, poate un viitor Adrian Newey, la 21 de ani, Jordán are multe în cap și într-un corp înalt și zvelt (1,93m, 79 kg). Picioarele sale ascund o viteză uimitoare, deși puțini experți ar bănui asta de la prima vedere. Chris Goode, un velocist de la Titans, îl descria într-un profil pe pagina universității sale: “Când îl vezi, nu te-ai gândi că e sprinter. Dar Abel e foarte analitic și inteligent, ca un inginer. Când aleargă, se vede munca depusă. E curat și fluid pe pistă”.

Este toate acestea și capabil de mai mult, așa cum vrea să demonstreze la primele sale campionate europene absolute, în Apeldoorn, spre bucuria tuturor fanilor. Aceștia l-au văzut alergând trei curse intense de garduri în două zile (terminând al patrulea în finală, 7,54s, la patru sutimi de bronz) și s-au frecat la ochi contemplând cum lista celor mai bune performanțe ale anului la 60m plat este condusă chiar de el, cu 6,54s, ceea ce îl transformă probabil în primul spaniol medaliat european la această distanță. Pentru a realiza asta, după cursele de garduri (o cursă joi seara, două vineri), va trebui să dispute cu succes trei curse sâmbătă, la 12.32, la 19.10 (semifinala) și finala la 21.40.

Cei din jurul său vorbesc despre fragilitatea tendoanelor sale, atât de sensibile la accelerările sale, dar pe el nu-l preocupă. “Aglomerarea nu mă sperie. Sunt obișnuit cu competițiile din Statele Unite, unde pentru universitatea mea sunt foarte util în ambele probe și mă antrenez să fiu foarte bun în ambele. Nu mă concentrez doar pe una”, spune Jordán, cel mai rapid din curtea școlii și din echipa de fotbal. După ce a terminat liceul în Madrid, încurajat de tatăl său, inginer informatician, a trimis prin intermediul unei agenții CV-uri și videoclipuri la universități din Florida și California, fugind de frig. A început alergând doar la plat, dar doi ani mai târziu a adăugat gardurile. A ajuns pe coasta de vest, unde i-au acceptat dubla condiție, au hrănit-o, au încurajat-o. “E dificil să te antrenezi în locuri cu climă rece. Iar la competițiile din Statele Unite am 40 de minute între probe. Așa că am învățat să-mi răcesc corpul și să-l încălzesc de fiecare dată când vreau”.

Mai multe informații: Ana Peleteiro se proclamă campioană europeană la triplu salt în sală.

Părinții lui Jordán, Marcos și Arlene, au emigrat din Cuba în 2002. El s-a născut în Vigo un an mai târziu. Mama lui Marcos locuia deja în Spania din 1999, iar bunicii materni ai lui Arlene erau inițial spanioli, din Insulele Canare, înainte de a emigra în Cuba. “Familia mea iubește sporturile. Tatăl meu juca baseball, baschet și volei când creștea în zona Havana, iar mama mea, Arlene, făcea patinaj pe role. Străbunicii mei erau spanioli, și din cauza dictaturii lui Franco și a situației dificile, au emigrat în Cuba”, explică el, repetând un arbore genealogic bine memorizat. “Toți bunicii, verișorii, unchii, părinții mei sunt cubanezi, iar din cauza dictaturilor lui Franco și Fidel Castro, au emigrat înapoi. Deci, sunt primul spaniol născut aici de la bunicii mei, dar străbunicii mei erau din Insulele Canare, altul din Galicia, altul din Țara Bascilor. Dacă mergi înapoi, știu că sunt spaniol, dar cu toate aceste dictaturi s-au mutat”.

În Fullerton, Jordán a lucrat cu un psiholog sportiv din Spania prin Zoom de două ori pe lună pentru a-și îmbunătăți performanța și a reduce stresul. “În loc să mă obsedez cu chestiuni stresante, mă concentrez pe ceea ce pot controla și să fiu cât mai pregătit posibil”, explică el. “Dacă vrei să fii un bun gardist, trebuie să fi depășit oboseala la ultimele trei obstacole. De aceea e atât de important să dezvolți rezistența la mișcare, precum și viteza și tehnica”.

Experții în atletism sunt atât de uimiți de acest tânăr, de atitudinea sa, de viteza sa naturală, de tinerețea sa, încât, chiar știind cât de periculoasă poate fi profeția, nu ezită să prezică că va fi primul spaniol care va coborî sub 10s la 100m. Nu e ceva la care se gândește. E iarnă și vorbește despre iarnă. “Cea mai bună marcă a mea la 60 garduri [7,53s] aș spune că poate fi îmbunătățită, pentru că s-a văzut deja că am ieșit greșit la ultimele două garduri din dorința de a câștiga, pentru că mergeam foarte repede, nu eram obișnuit cu această viteză”, explica el la campionatele de la Gallur, unde a fost vicecampion național după Enrique Llopis. “Iar cea de la plat [6,54s] e destul de normală. În Statele Unite se face în fiecare zi. Cred că o pot îmbunătăți puțin”.

În Apeldoorn, Spania atletică s-a trezit sprinteură. Triunfă cei de la 400m și 800m, gardiștii și vor triumfa sprinterii, și mai mulți sunt simbolurile. Abel, titanul vitezei scurte, Paula Sevilla stabilind ritmul în seriile de 400m și gâtul și capul lui Markel Fernández, care îl califică pe sprinterul biscayan pentru semifinalele de 400m și îi permit să strige în zona mixtă, “Gora Sopelana!”. Promite să coboare sub 46s în finală și să bată recordul sub-23 al legendarului David Canal, dar nu reușește (46,82s, al patrulea, eliminat). Doar Iñaki Cañal se califică pentru finală, care ar putea striga ¡puxa Asturies!, atât de asturian și atât de puternic (cel pe care îl paralizează cel mai puțin creșterea lacticului pe ultima linie dreaptă) termină (46,24s).

La 800m feminin, duminică va disputa semifinalele Daniela García din Baleare, care se simte mică, dar luptătoare, printre anatomiiile gigantice care domină specialitatea în Europa, ziduri inabordabile pe curbele pistei de 200 de metri, care, ca și în circuitele de bob și skeleton, dată fiind viteza cu care se aleargă pe linii drepte, sau pe drumurile județene, se pare că sunt mereu acolo când încerci să depășești. La bărbați, mai dominanți, Mariano García și Josué Canales, au trecut fără probleme în semifinale, murcianul (1m 46,75s), nervos și cu aparențe de neexperimentat, deși este deja campion mondial în sală și european în aer liber, iar gerundense arătând o aplombă și o dezinvoltură magnifice la un tânăr de 22 de ani care își dispută a doua competiție cu echipa spaniolă. Și, după ce a fost singurul dintre cei 29 de atleți în dispută care a alergat, la ora 11 dimineața, când soarele a ieșit deja, sub 1m 46s (1m 45,93s), Canales nu tace și proclamă: “Eu vreau să fiu campion european”. Iar cine se îndoiește de cuvântul său poate indica lista europeană a anului: cu 1m 44,65s, record al Spaniei, el este primul, și singurul de pe continent împreună cu colosul belgian Elliot Crestan (1m 44,69s), care a coborât sub 1m 45s, o graniță respectabilă în sală.

Spania care aleargă și sare este Fátima Diame, săritoarea valenciană care, după ce a suferit o leziune la piciorul drept, a început să sară lovind cu stângul. În loc de o cursă de 18 pași, rămâne la 17 și sare 6,59m, suficient pentru a disputa sâmbătă (20.29) finala.