În câteva cuvinte
Germania își asumă un rol principal în planul european de reînarmare, renunțând la austeritate pentru a investi masiv în apărare. Comisia Europeană propune flexibilizarea regulilor fiscale pentru a permite statelor membre să-și crească cheltuielile militare, în contextul amenințărilor geopolitice actuale. Decizia Germaniei de a se împrumuta pentru apărare ar putea stabili un precedent pentru alte state UE, deși țările din sud, cu datorii mari, preferă alte abordări. Această mișcare are implicații economice și politice semnificative pentru întreaga Europă.
Bruxelles-ul cuantifică costurile cursei înarmărilor pentru Europa
Bruxelles-ul a cuantificat costurile cursei înarmărilor pentru Europa la 800 de miliarde de euro. Succesul acestui plan depinde de voința politică a capitalelor, deoarece 650 de miliarde de euro ar trebui să provină din bugetele naționale. Decizia Germaniei de a ridica limitele constituționale privind datoria publică pentru a finanța proiecte de apărare și infrastructură reprezintă un sprijin major pentru planul președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Berlinul face acest pas, în principal, pentru a revitaliza o economie în declin de când Rusia a invadat Ucraina. Dar, implicit, acest proiect va lansa și reînarmarea germană.
Sprijinul Germaniei pentru planul de reînarmare
Faptul că Germania este cea care renunță la austeritatea tradițională și la echilibrul bugetar pentru a sprijini acest proiect transmite un semnal clar de susținere către Bruxelles. Acest sprijin este simbolic și, cu siguranță, mai eficient decât cel manifestat de Parlamentul European, când eurodeputații au susținut programul prezentat de Comisie la începutul lunii. În acest context, Institutul pentru Economia Mondială german, un centru de analiză economică din Kiel (Schleswig-Holstein), a prognozat că deficitul public german va depăși 3% din PIB anul viitor. De asemenea, se așteaptă ca datoria să crească cu aproape trei puncte procentuale între 2023 și 2026, ajungând la o valoare echivalentă cu 65,4%.
Flexibilizarea regulilor fiscale
Analizând aceste cifre, se poate concluziona că partidele care negociază viitorul guvern german, creștin-democrații CDU (partidul lui Von der Leyen) și social-democrații SPD, sunt dispuse să profite de flexibilitatea pe care o va oferi Bruxelles-ul regulilor fiscale. În aceeași zi în care Comisia a lansat planul de reînarmare, a propus și flexibilizarea maximă a regulilor fiscale pentru a oferi mai mult spațiu bugetelor naționale pentru cheltuielile de apărare. Concret, s-a propus suspendarea Pactului de Stabilitate și Creștere, numele oficial al acestor norme bugetare, astfel încât creșterile din domeniul militar să nu fie luate în calcul la penalizarea statelor care depășesc 3% deficit anual, limita maximă permisă de tratatele comunitare.
Justificarea președintei Comisiei Europene
"Pentru vremuri extraordinare, sunt posibile măsuri extraordinare", justifică președinta Comisiei. Iar acest principiu a fost adoptat la Berlin, transformându-se din cei mai fervenți susținători ai rigorii fiscale în predicatori ai beneficiilor datoriei publice. Această schimbare este semnificativă deoarece activarea clauzei de salvgardare, mecanismul care permite suspendarea regulilor fiscale, trebuie solicitată de fiecare capitală. Și, deși se anunțase deja că cele 27 de state vor solicita punerea în aplicare a acestei clauze în mod coordonat, este evident acum că viitorul guvern german nu va avea altă soluție decât să facă acest lucru.
Prioritatea datoriei publice
Este, de asemenea, probabil ca modul în care Germania își va finanța reînarmarea să stabilească linia prioritară în UE: datoria publică – nu reducerea cheltuielilor – cel puțin pe termen scurt. Acest lucru s-a observat deja în planurile fiscale pe care statele membre au trebuit să le prezinte toamna trecută. Chiar și înainte de cutremurul geopolitic provocat de revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, țările care doreau să își crească semnificativ cheltuielile pentru apărare anticipau deja că îndatorarea lor va crește în următorii doi sau trei ani. Polonia, Estonia, Letonia, Finlanda sau Suedia, țări foarte apropiate de granița cu Rusia, au clarificat deja acum câteva luni că aceasta este opțiunea prioritară.
Țările din sudul UE
Mai puțin clar este dacă țările din sudul UE vor explora această cale. În timp ce statele de la Marea Baltică se remarcă prin faptul că au un spațiu fiscal mare, Franța, Spania sau Italia sunt exemple de contrariul. De fapt, Italia a avertizat deja că preferă să stimuleze investițiile private deoarece datoria publică este ridicată (în cazul lor depășește 140% din PIB). Spania, la rândul său, a clarificat foarte clar că dorește să crească cheltuielile pentru apărare, dar cere ca aici să intre nu numai elemente strict militare. Madridul dorește, de asemenea, să ia în calcul factura pentru securitatea cibernetică, lupta împotriva terorismului sau controlul frontierelor. Dacă ar reuși, cheltuielile spaniole destinate acestui domeniu ar crește de la modestul 1,28% din PIB de acum, cu mult sub cele 2% stabilite prin angajamentul asumat în cadrul NATO în 2014.
