Legea sănătății publice din 2011 prevedea înființarea unei agenții care, iată, se concretizează abia acum, după aproape 15 ani.

Congresul va aproba joi legea de creare a acesteia, eveniment grăbit de criza pandemică ce a scos la iveală deficiențele sistemelor de supraveghere și de o convocare electorală neașteptată în 2023, care a întârziat procesul.

În următoarele șase luni, Ministerul Sănătății trebuie să finalizeze regulamentul care îi va da formă și va răspunde la multe întrebări pe care textul legii nu le clarifică.

Este inevitabil să amintim pandemia pentru a exemplifica utilitatea acestei agenții: majoritatea deciziilor au fost luate pe baza recomandărilor Centrului de Control al Alertelor și Urgențelor Sanitare (CCAES), condus de Fernando Simón. CCAES era un departament mic al Ministerului Sănătății, cu resurse umane și materiale limitate. Noua Agenție de Sănătate Publică (AESAP) va avea o structură mult mai puternică și va fi autonomă, cu un conducător care va fi selectat, probabil, prin concurs de merite și va raporta în fața Congresului.

Iată ce se știe și ce nu despre această lege, pentru care toate grupurile parlamentare, cu excepția Vox, au votat în favoarea sa în Comisia de Sănătate a Parlamentului săptămâna trecută:

Obiective

AESAP va fi un organism autonom subordonat Ministerului Sănătății, având ca obiectiv principal consolidarea capacităților statului pentru a "îmbunătăți sănătatea populației, echitatea în sănătate și protecția împotriva riscurilor și amenințărilor sanitare". Agenția va acționa sub principiul One Health (o singură sănătate), adică o abordare comună a sănătății umane, animale și de mediu.

Funcții

Agenția va avea misiunea de a monitoriza și evalua starea de sănătate a populației și factorii determinanți ai acesteia, integrând date despre boli transmisibile și netransmisibile. Legea stabilește că atât administrațiile, cât și entitățile publice și private vor fi obligate să furnizeze date AESAP. Scopul este de a avea o imagine aproape în timp real a ceea ce se întâmplă cu sănătatea cetățenilor, lucru care în prezent se monitorizează (cu excepția unor infecții, cum ar fi gripa sau COVID-19) prin rapoarte anuale care colectează datele cu ani de întârziere. Ideea este ca informațiile disponibile cetățenilor și guvernanților să fie mai clare, iar deciziile să poată fi luate mai rapid și cu mai multe garanții.

Agenția va avea, de asemenea, misiunea de a gestiona și răspunde la crize sanitare, fiind responsabilă de elaborarea planurilor de pregătire și acțiune. Aici este locul unde trebuie să consolideze și să extindă funcțiile pe care le are în prezent CCAES. Noul organism va avea datoria de a analiza riscurile sanitare și de a asigura o comunicare clară cu privire la amenințările la adresa sănătății, precum și de a colabora la nivel internațional cu Uniunea Europeană, Organizația Mondială a Sănătății și alte organisme în detectarea și supravegherea riscurilor.

Alte funcții vor fi stimularea cercetării și formării în sănătate publică, dezvoltarea unei rezerve strategice sanitare, împreună cu alte organisme, pentru a îmbunătăți răspunsul la crize și evaluarea biocidelor și pesticidelor în ceea ce privește sănătatea mediului.

Structura și finanțarea

Agenția va avea personal propriu, inclusiv funcționari publici și angajați contractuali, selectați pe baza meritelor și capacității. Faptul că este un organism autonom îi va oferi o mai mare flexibilitate în angajarea profesioniștilor decât ministerul. Va fi finanțată prin Bugetul General al Statului, venituri proprii și fonduri europene. Va fi supusă controlului bugetar și auditurilor pentru a garanta transparența și eficiența.

Unde va fi sediul și cine o va conduce?

Legea nu stabilește acest lucru. Sediul va fi decis de Ministerul Politicii Teritoriale. Deja există mai multe orașe care și-au exprimat interesul, cum ar fi Granada sau Zaragoza, deși este de așteptat ca, odată cu aprobarea legii, să fie mai multe care să dorească să o găzduiască. De asemenea, nu se poate exclude ca aceasta să ajungă în cele din urmă la Madrid, unde se află multe dintre organismele care vor alimenta agenția.

În ceea ce privește conducerea, statutele vor trebui să stabilească caracteristicile acesteia. Ministrul Sănătății, Mónica García, a asigurat săptămâna trecută că nu va fi o numire "pe ochi frumoși", ci un concurs de merite în care Guvernul nu va decide. Fernando Simón, care a fost alături de ea la evenimentul unde a rostit aceste cuvinte, a spus că, atunci când vor fi publicate criteriile, va studia posibilitatea de a se prezenta.

Cheia este în statut

Dincolo de principiile generale stabilite de lege, detaliile configurației sale vor fi cuprinse în statut, pe care Ministerul Sănătății trebuie să îl finalizeze în maximum șase luni. Ildefonso Hernández, fost director general al Sănătății Publice în guvernele Zapatero și, de asemenea, președinte al Societății Spaniole de Sănătate Publică (Sespas), consideră că crearea "este pozitivă", deși regretă lipsa unei articulări teritoriale mai mari care să integreze centre cu capacități complementare în comunitățile autonome.

"Independența agenției este un punct cheie și trebuie garantată printr-o guvernare transparentă și prin raportarea activității în fața Parlamentului, evitând capturarea sa de interese corporatiste sau guvernamentale", subliniază el.

În aceeași ordine de idei, Miquel Porta, profesor de sănătate publică și autor al lucrării Epidemiologie apropiată, subliniază că, pentru a câștiga încrederea atât a cetățenilor, cât și a politicienilor, conducerea AESAP trebuie să răspundă în fața Comisiei de Sănătate a Congresului. "Depolitizarea sănătății publice este esențială pentru a evita ca gestionarea datelor și a focarelor epidemice să devină o armă politică. Spania are experți și grupuri cu o mare capacitate de analiză care trebuie integrați în această agenție pentru ca aceasta să funcționeze cu date solide și valide. Este momentul să investim într-o instituție modernă și eficientă, care să valorifice talentul existent și să genereze încredere în munca sa", asigură el.

Porta subliniază necesitatea ca deciziile care emană de la noua agenție să fie obligatorii, ceea ce impune cooperarea între comunitățile autonome: "Există o interdependență reală care a fost demonstrată în timpul pandemiei. Agenția trebuie să faciliteze o colaborare formală și să pună capăt lipsei de comunicare și împărțirii competențelor care, uneori, împiedică un răspuns eficient la problemele de sănătate publică".