În câteva cuvinte
Silicoza, o boală pulmonară incurabilă cauzată de inhalarea prafului de siliciu, a reapărut dramatic în Spania, înregistrând aproape 6.000 de cazuri din 2007, cu un vârf anul trecut. Jumătate dintre cazuri sunt legate de manipularea aglomeratelor de cuarț pentru blaturi de bucătărie, produs fabricat în principal de compania Cosentino. Galicia este cea mai afectată regiune. Spre deosebire de Australia, guvernul spaniol încă studiază problema și nu a interzis aceste materiale, deși a format un grup de lucru pentru a găsi soluții și a crește conștientizarea.
Silicoza a cunoscut o reapariție spectaculoasă în ultimele două decenii, devenind principala boală profesională incurabilă, cu 5.900 de cazuri înregistrate din 2007. Vârful acestei afecțiuni respiratorii grave, adesea mortală, a fost atins anul trecut, cu 520 de cazuri, după o creștere constantă în ultimul deceniu. După miile de cazuri de mineri care au suferit de silicoză în anii '60 și '70, boala era în regresie până la renașterea sa actuală în ultimele două decenii.
Galicia este regiunea cu cele mai multe cazuri, 1.901 bolnavi între 1990 și 2023, urmată de Castilla și León, Andaluzia, Țara Bascilor și Comunitatea Valenciană, conform registrelor oficiale. Guvernul spaniol studiază de un an cum să atenueze această epidemie de boli profesionale, dar deocamdată nu prevede interzicerea aglomeratelor de cuarț utilizate pentru blaturile de bucătărie, așa cum a decretat Australia acum un an.
«Emergența silicozei se adaugă interdicției produsului în Australia, înăspririi reglementărilor în California și reflecției Uniunii Europene pentru a reduce valoarea limită de expunere la siliciu», rezumă sociologul Catherine Cavalin, de la Centrul Național de Cercetare Științifică (CNRS) din Paris. Ministerul Sănătății a publicat o carte, prezentată joi, care explică cauzele acestei reapariții periculoase, jumătate dintre cazuri fiind muncitori care manipulează aceste blaturi de bucătărie, gigantul empresarial Cosentino, principalul producător cu 6.080 de angajați, fiind în centrul controversei.
Marea întrebare este dacă există o modalitate de a tăia aceste plăci și de a le transforma în blaturi fără ca operatorii – din fabrică și din atelierele de marmură – să aspire praful de siliciu cristalin care se depune în plămâni și provoacă silicoză, cancer pulmonar sau boli autoimune. Pentru Australia, răspunsul este nu, în timp ce Spania studiază problema de un an și ascultă experți pentru a lua o decizie. Între timp, companiile îmbunătățesc echipamentele individuale de protecție (EIP) ale lucrătorilor lor, dar acestea nu par a fi complet eficiente, având în vedere creșterea constantă a cazurilor.
«Interdicția australiană a fost o decizie participativă și științifică, pentru care au fost analizate multe dovezi de către pneumologi. Australia a folosit valoarea statistică a vieții, aproximativ trei milioane de euro, pentru a estima costul fiecărei persoane bolnave și a evaluat economiile la îngrijirile medicale, precum și impactul economic al încetării acelei activități industriale. Rolul meu ca om de știință nu este să pledez pentru interdicție, ci să contribui la dezbaterea socială cu elementele medicale, sociale și de muncă din spatele deciziei australiene», expune profesorul de Istoria Științei Alfredo Menéndez, de la Universitatea din Granada, coautor al cărții alături de Cavalin și alți doi cercetători. Siliciul cristalin a trecut recent, oficial, de la statutul de agent chimic la cel de agent cancerigen.
Guvernul a înființat acum 15 luni grupul său de lucru al Comisiei Naționale de Sănătate și Securitate în Muncă, care studiază cum să oprească creșterea neîncetată a cazurilor și anul viitor intenționează să lanseze o campanie de conștientizare pentru companiile și operatorii afectați. «Vrem să facem o hartă cu locurile de expunere și, pentru a cunoaște măsurile preventive, vom merge la companii. Depinde de fiecare autonomie să anunțe sau nu compania în prealabil», admite Nieves de la Peña, reprezentant al guvernului basc care prezidează grupul de lucru format din administrații și agenții sociali implicați. De la Peña exclude pentru moment interzicerea aglomeratelor de cuarț impusă de Australia.
Jumătate din cazurile de silicoză înregistrate provin din sectorul blaturilor de bucătărie, dar sunt expuși și operatorii din carierele de extracție a pietrelor precum granitul și ardezia – ceea ce explică tristul liderat al Galiciei –, construcții sau metalurgie. «Urgența este scandaloasă și trebuie să învățăm din greșelile legate de azbest. Am avut nevoie de decenii pentru a accepta dovezile științifice că nu putea fi manipulat în siguranță. Nu avem o poziție fermă privind interzicerea aglomeratelor de cuarț, dar am furnizat grupului de lucru toată documentația din Australia pentru a evalua impactul unei posibile interdicții», subliniază Óscar Bayona, secretar pentru sănătate în muncă și sustenabilitate de mediu la CC OO.
Zona zero a silicozei în Spania a fost ani de zile imensa fabrică de aglomerate de cuarț pe care Cosentino o are în Almería. Numărul operatorilor bolnavi depășește o sută, deși compania încheie acorduri de confidențialitate cu mulți dintre ei pentru a evita ca situația să devină publică.
Fernando Arévalo prezidează asociația recent creată Asac, formată din operatori și foști lucrători ai Cosentino: «Oamenii rezistă pentru că nu există locuri de muncă bine plătite în regiunea Almanzora. Acum apar lucrători diagnosticați după doar cinci ani petrecuți la mașinile de lustruit, malaxoare, calibratoare și în zona silozurilor. Mereu repet că trebuie să încerci să muncești pentru a nu muri», spune el. Arévalo justifică crearea asociației sale prin faptul că sindicatele nu le susțin revendicările.
Judecătoria de Instrucție nr. 2 din Húercal-Overa, Almería, investighează de cinci ani dacă au existat întârzieri intenționate din partea medicilor de la Quirón și Aspy Prevención în diagnosticarea silicozei la acești operatori ai multinaționalei andaluze și în menținerea lor la posturile de muncă. «Compania acționează ostil față de lucrătorii care nu sunt supuși», acuză avocatul asociației, Raúl Carbolledo.
Multinaționala susține că blaturile sale reduc din ce în ce mai mult procentul de siliciu și, prin urmare, scade și riscul de a dezvolta silicoză, deși recunoaște că încă provoacă «puține cazuri pe an». În 2020, s-au înregistrat 44 de cazuri în fabricile sale, conform Institutului Național de Statistică (INE). «De anul trecut, 30% dintre plăcile noastre Silestone au un procent de siliciu sub 10% în compoziție, iar celelalte 70% sunt sub 40%. În plus, luna trecută am anunțat o nouă linie de produse cu 0% siliciu», detaliază un purtător de cuvânt al Cosentino.
Acum două săptămâni, Cosentino a creat Fundația Premin pentru a reduce expunerea lucrătorilor la praful de siliciu, a îmbunătăți calitatea vieții lor și a încuraja studii științifice care să reducă incidența bolii, printre alte obiective. Compania a încercat să obțină sprijinul Societății Spaniole de Pneumologie și Chirurgie Toracică (Separ) pentru fundația sa, dar aceasta a refuzat să se implice. «Suntem o asociație științifică care cercetează și ne întâlnim cu administrația, dar nu cu grupuri empresariale», clarifică Sandra Dorado, coordonator al ariei de pneumologie ambientală și ocupațională a Separ. În schimb, Cosentino negociază cu fostul președinte al acestei societăți științifice și profesor universitar José Luis Álvarez-Sala, dar acesta asigură că încă nu există niciun acord încheiat.
«Fundația Premin este o bătaie de joc. Producătorul însuși care generează problema vrea să conducă politici și acorduri cu spitale și administrații pentru a propune protocoale de sănătate. Am trăit deja asta cu industria azbestului și a tutunului, există un conflict de interese extraordinar», critică Carbolledo. Fundația multinaționalei, care intenționa să se listeze la bursă, dar în cele din urmă a renunțat, nu a început încă să opereze. Cosentino a facturat anul trecut 1.464 milioane de euro și a avut un profit net de 66 de milioane.
În Andaluzia, Junta (PP) a lăsat să moară acum patru ani Programul Integral de Silicoză din Andaluzia (PISA), regiune unde aceasta este prima boală profesională. «Au stat cu mâinile în sân și pasează responsabilitatea de fiecare dată când cerem reactivarea PISA», deplânge Olga Manzano, purtător de cuvânt socialist al Comisiei pentru Ocuparea Forței de Muncă, Întreprinderi și Muncă din Parlamentul regional. Consiliul pentru Sănătate și Consum argumentează că acum un an a semnat cu cel al Ocupării Forței de Muncă un protocol pentru coordonarea acțiunilor în materie de boli profesionale, printre care se numără și silicoza.
La nivel național, rămâne de văzut dacă grupul de lucru al Guvernului va da roade și curba cazurilor va începe în sfârșit să scadă în anii următori. Pentru mulți dintre acei aproape 6.000 de bolnavi, măsurile vin prea târziu, amintesc pneumologii și asociațiile de afectați.
«Nimeni nu și-a dat seama că ar putea provoca această epidemie. Eșecul a venit în cascadă din cauza măsurilor de prevenire inadecvate și a necunoașterii accentuate a noilor materiale cu compoziție ridicată de siliciu. Companiile producătoare au evitat să ia în considerare riscul, iar lucrătorii îl necunoșteau», rezumă Antonio León, directorul Unității de Pneumologie, Alergologie și Chirurgie Toracică a Spitalului Universitar Puerta del Mar din Cádiz, care tratează 150 de pacienți, jumătate dintre ei cu silicoză complicată. «Acum văd cazuri grave la persoane tinere a căror singură soluție este transplantul pulmonar, dar pot muri înainte sau în timpul operației, care este complexă», conchide el.
