Cartea nu are precizia analitică a lui Íñigo Errejón din *Con todo*, nici autosuficiența opulentă a lui Irene Montero din *Algo habremos hecho bien*, nici acuratețea descriptivă și crudă a lui Sergio Pascual din *Un cadáver en el Congreso*. Adesea, cartea alunecă într-o idolatrizare incontrolabilă a lui Pablo Iglesias, similar cu *Memorias de un político de combate* a lui Pablo Echenique. Totuși, are virtuți și confidențe unice. Va fi o lectură necesară pentru a înțelege autopercepția unui avocat curajos, idealist, oarecum naiv, dar cu siguranță combativ, despre construirea unui proiect politic la stânga PSOE și evoluția sa tumultuoasă într-un deceniu.

Asens îl cunoaște pe Iglesias de la 23 de ani, din 2000, aproape la fel de bine ca pe Ada Colau. A fost unul dintre ultimii care a părăsit fortăreața din Galapagar. De asemenea, este unul dintre cei mai perspicace observatori ai trăsăturilor ascunse ale personalității lui Iglesias, menționând „șmecheria sa madrilenă, bravul, fanfaronul”, uneori iritantă și enervantă. Poate că Iglesias a pus obiectivele politice înaintea prieteniei și, de aceea, „bloca pe rețele, lansa reproșuri, se răzbuna sau își bătea joc fără prea multe considerații de foștii colegi de partid”. De fapt, Colau și Iglesias sunt cei care stârnesc cele mai emoționante pasaje din Asens și concentrează dependențele sale afective, în special Ada Colau (cu care Asens a fost partener în timp ce Iglesias era cu Amayas Olivas, care, la rândul ei, a devenit ulterior partenera lui Asens). Crede că se vede la amândoi că au studiat teatru, deși afinitatea generală pentru *Urzeala tronurilor* a arătat, de asemenea, că Podemos ducea lipsă de „legături de încredere, prietenie, solidaritate sau fraternitate”. Pas mal.

Contrar a ceea ce crede prologatorul său de lux în ediția castiliană, Santiago Alba Rico (în cea catalană, prologatorul este Jordi Amat), mai mult de un cititor s-ar putea supăra pe lipsa de solidaritate manifestată față de cei care au trăit *procés*-ul ca pe o operațiune dirijată de la puterile publice (și aparatul lor de comunicare la capacitate maximă) cu un respect democratic foarte scăzut față de cei care nu erau independențiști. Pe atunci, viceprimarul Primăriei din Barcelona a simțit în ajunul zilei de 1 octombrie 2017, la secția de votare, „frăția și credința în propriile forțe”, dar cu greu poate fi adevărat că a simțit și „căldura solidarității între independențiști și non-independențiști”, deoarece cei din urmă nu au fost chemați la vot (și, de fapt, marea majoritate a celor din urmă nu am mers la vot), într-un eveniment care nu a fost un referendum, ci un vot conceput pentru a susține un rezultat prestabilit.

Supradoza de emotivitate stilistică și efuziune epică dăunează cărții și ar fi fost de preferat ca un editor profesionist să evite, de asemenea, tendința spre o sentențiozitate contraproductivă, deși servește pentru a transmite angajamentul monomaniacal față de activismul politic cu normă întreagă. Această euforie este relatată cu o transparență dezarmantă, aproape cu urme de credință religioasă. Aura de autojustificare autoindulgentă și intens eroică, alături de soflamul lirico-ideologic, nu ajută la relatarea rațională sau analitică a acțiunii politice, de exemplu, după câștigarea primăriei din Barcelona pentru a „transforma orașul într-un loc de viață”, fără a oferi prea multe detalii.

Nimic nu diluează însă dăruirea autentică a avocatului Asens față de cauzele sociale pe care le consideră irevocabile. Cu siguranță, cele mai luminoase (și mai bine relatate) părți ale cărții se află în relatarea bătăliilor sale juridice în apărarea celor mai neajutorați, indiferent de originea neajutorării, de la prostituatele hărțuite pe stradă la infractorii dependenți de droguri din lumina reflectoarelor, precum Vaquilla, sau jihadiștii dezorientați, sau sufletele pierdute precum Xirinacs, sau împotriva abuzurilor violenței poliției și în favoarea celor evacuați de toate felurile: Asens se află și la originea PAH, organizația care a pus-o pe Ada Colau pe hartă.

*Los años irrecuperables*

Jaume Asens

Península, 2015

512 páginas

20,90

*Els anys irrecuperables*

Jaume Asens

Traducido por Mar Vidal

Portic, 2025

512 páginas

20,90 euros

Căutați-o în librăria dvs.