Sănătatea mintală a minorilor este un subiect care preocupă din ce în ce mai mult societatea noastră.

Datele vorbesc de la sine. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), între 10% și 20% dintre adolescenți se confruntă cu probleme de sănătate mintală, iar jumătate din toate bolile psihice încep înainte de vârsta de 14 ani. Psihologii specializați în copilărie și adolescență avertizează asupra subiectelor pe care le abordează cel mai des în prezent în cabinetele lor: «În cabinet, ceea ce avem cel mai mult este anxietate, simptome depresive și tot mai multe cazuri de bullying, și în fiecare an în etape mai timpurii», spune Belén Colomina (Alicante, 47 de ani), psiholog clinician, psihoterapeut și co-director al centrului Elephant Plena din Valencia, un centru de psihologie și științe contemplative. Colomina lucrează de peste 20 de ani cu minori aflați în risc de excluziune socială și în situații de vulnerabilitate în asociații precum Psicoemergencias, un grup de intervenție în situații de urgență și catastrofe al Colegiului Oficial al Psihologilor din Comunitatea Valenciană. În plus, se dedică divulgării și este autoarea a patru titluri legate de profesia sa; ultima sa carte a fost Puterea vindecătoare a tăcerii (Grijalbo, 2023). Colomina subliniază că există multe informații despre educație și însoțirea în copilărie și foarte puține despre preadolescență și adolescență: «Este o etapă foarte dificilă pentru mulți tineri și pentru familii; ei de multe ori se simt singuri în fața tuturor acestor schimbări. Acestea sunt fizice, psihice și relaționale și vor servi drept bază pentru primele experiențe, generând o hartă internă, funcțională sau disfuncțională care, pentru mulți tineri expuși la situații complexe, se dovedește a fi de haos absolut, singurătate și frustrare». «Pare a fi o etapă în care nu au nevoie de noi, dar este atunci când au cea mai mare nevoie de însoțire, dragoste și respect», insistă ea.

Mai multe informații

Beatriz Giménez de Ory, scriitoare: «Adolescenții au schimbat „nu-mi place să citesc” cu „nu pot, este foarte lung”»

ÎNTREBARE. Care sunt cele mai frecvente cazuri, în ceea ce privește sănătatea mintală, la copiii și tinerii în prezent?

R. Bullying-ul și ciberbullying-ul au un impact mare asupra sănătății mintale. Sunt o problemă care afectează nu doar victimele, ci întreaga societate. Violența nu poate fi validată ca o formă de relație și mai ales de la vârste atât de fragede. Cele mai comune forme sunt insultarea, agresiunea fizică, lipsa de respect, constrângerea, intimidarea, cruzimea față de celălalt, punerea de porecle, excluderea sau izolarea socială, vorbirea de rău despre celălalt pentru a modifica viziunea celorlalți și stimularea maltratării sale. În plus, în ciberbullying sau hărțuirea cibernetică, fiind prin intermediul rețelelor sociale sau al aplicațiilor de mesaje, se invadează spații intime. Nu mai este relegat la școală și la mediul său, ci intră în orice moment în intimitatea sa, în casa sa, în locul său sigur.

Î. Ce este bullying-ul și cum îl putem întâlni la tineri?

R. Bullying-ul sau hărțuirea școlară este orice comportament repetat în timp care implică intenționalitatea de a face rău și include unul sau mai multe tipuri de abuzuri. Acestea pot fi maltratare verbală, psihologică, fizică sau socială a unui minor față de altul în mediul școlar. Există modele mai complexe de detectat decât altele, dar toate provoacă daune devastatoare victimei. În plus, nu se vorbește doar despre agresor și victimă, ci și despre toți tinerii sau copiii care fac parte din al treilea vector al bullying-ului: publicul sau spectatorii, care pot fi victime sau agresori secundari. Uneori, de teama de a fi ei cei hărțuiți, decid să tacă sau, dimpotrivă, să se alăture agresorului, ca o formă de apărare în care se reduce la tăcere violența. Normalizarea și permiterea producerii acestor comportamente este gravă pentru dezvoltarea lor psihică, emoțională și relațională. Educația în valori este fundamentală pentru a lucra aspecte precum rezolvarea problemelor, toleranța la frustrare, asertivitatea, empatia sau cooperarea, printre altele. De aici importanța unei bune formări pentru a-l detecta și a unei bune educații pentru a-l preveni.

Î. Cum ar trebui abordat?

R. Abordarea bullying-ului necesită o intervenție interdisciplinară. Ar trebui implementate programe educaționale de prevenire încă din copilărie; ar trebui încorporați mai mulți psihologi și asistenți sociali în școli; ar trebui consolidate legislația și denunțarea eficientă a cazurilor și ar trebui promovată o cultură a empatiei și respectului în toate mediile juvenile, atât fizice, cât și digitale, și ar trebui educat în utilizarea tehnologiei. Trebuie să fim conștienți de faptul că bullying-ul nu este o problemă a copiilor, ci o problemă a întregii societăți și că toți trebuie să colaborăm pentru eradicarea sa.

Î. Cum afectează rețelele sociale copiii și adolescenții atunci când vine vorba de interacțiunea dintre ei și potențarea stimei lor de sine?

R. Majoritatea tinerilor petrec în medie trei ore pe zi expuși la rețelele sociale, iar mulți dintre cei care ajung în cabinet, chiar și 8-9 ore pe zi. Dependența la vârste atât de fragede afectează dezvoltarea creierului, contactul autentic cu emoțiile lor, relațiile lor, stima de sine, atenția și concentrarea, printre altele, creând probleme de sănătate mintală. Se observă cum cresc aspecte precum anxietatea, impulsivitatea și reactivitatea, în timp ce scad toleranța la frustrare și la plictiseală. Trebuie să avem în vedere că mobilul nu este un joc cu care să ne putem conecta liber la lumea virtuală. Nu poate fi stabilit ca un model de relație cu semenii, ci trebuie educat pentru buna sa utilizare. Rețelele invită la idealizarea multora dintre imaginile pe care le văd și tind să dorească să obțină acea viață, acel corp, acele relații. O comparație foarte periculoasă pentru stima de sine a unui copil sau adolescent care se află într-un moment de dezvoltare și creștere la toate nivelurile. În plus, simt multă anxietate având percepția că, dacă nu se conectează, «pierd ceva», experimentând senzația că trebuie să fie conectați continuu și să își expună viața. Este important să își materializeze ideile și să se concentreze pe bunăstarea internă, apropiindu-se de o viziune mai reală asupra vieții, stabilindu-și obiective și concentrându-se pe valorile lor și pe efortul de a le atinge.

Simptomele copiilor și adolescenților care suferă de hărțuire școlară

Suferința psihologică provocată de hărțuirea școlară victimelor sale influențează multiple fațete ale vieții lor și ale dezvoltării lor psiho-afective și sociale. Există mai multe simptome, după cum subliniază psihoterapeutul Belén Colomina:

• Simptome depresive.
• Anxietate, frustrare, neputință, frică, neîncredere.
• Dificultate în stabilirea unor relații sociale sănătoase sau izolare socială. Le este greu să aibă încredere, să pună limite sau tind să facă pe plac tot timpul pentru a nu se mai simți excluși.
• Stima de sine scăzută și autoconcept, tind să se subevalueze și ajung să creadă cu adevărat că sunt mai răi decât ceilalți.
• Diminuarea atenției, concentrației și randamentului școlar.
• Alterări sau tulburări de alimentație.
• Somatizări, dureri fizice fără o cauză medicală aparentă, în principal vărsături și dureri abdominale sau de cap.
• Tulburări de somn, insomnie, coșmaruri, treziri frecvente.
• Tulburare de stres posttraumatic (TSPT), reacție psihologică foarte intensă la o situație extrem de stresantă și traumatică.