Comisia Europeană își materializează virajul spre dreapta

Comisia Europeană își materializează virajul spre dreapta, validând legalitatea centrelor de deportare pentru migranți din afara Uniunii Europene. Într-un nou pas spre o Europă fortificată, cu reguli migratorii mult mai stricte și pe fondul avansului extremei drepte și al populismului anti-imigrație, Bruxelles stabilește într-o nouă normă, prezentată marți de Comisia Europeană, posibilitatea ca statele membre să semneze acorduri cu țări din afara UE pentru a trimite în centre instalate acolo migranții cărora le-a fost respinsă cererea de azil.

Organizațiile de drepturile omului și partidele de centru și de stânga au criticat vehement măsura, care este inclusă într-o nouă reglementare privind deportările, ce urmărește creșterea numărului de expulzări și stabilește alte formule, precum sancțiuni mai severe pentru cei care se sustrag deciziei că acești migranți trebuie să părăsească teritoriul european. “Această nouă propunere intensifică obsesia UE pentru deportări, aplicând o abordare discriminatorie și punitivă oricărei persoane aflate în situație neregulamentară”, afirmă Silvia Carta, de la Platforma pentru Cooperare Internațională privind Migranții fără Documente, într-o notă. “Nu sunt luate în considerare măsuri care ar putea promova cu adevărat incluziunea socială și regularizarea. În schimb, este probabil să existe mai multe persoane închise în centre de detenție pentru imigranți din întreaga Europă, familii separate și persoane trimise în țări pe care nici măcar nu le cunosc”, adaugă ea.

Numai 20% dintre persoanele care au primit ordin de plecare, după respingerea cererii de refugiu, părăsesc UE, conform statisticilor prezentate marți de comisarul pentru Afaceri Interne, Marcos Brunner. Noua reglementare, anticipată de Джерело новини, și care urmărește creșterea acestui procent de expulzări, pavează calea legală pentru lansarea acestor controversate centre extra-comunitare, pe linia celor lansate de premierul italian, Giorgia Meloni, de extremă dreapta, în Albania. Dar cu o diferență cheie: în cazul european, în aceste centre vor putea fi trimiși doar cei cărora le-a fost deja respinsă cererea de azil. În cazul italian – care, de altfel, nu funcționează încă pe deplin, deoarece s-a lovit de justiția europeană, care a paralizat până acum deportările – migranții sunt trimiși în centre din Albania pe durata procesării cererii lor de protecție.

Acordurile cu țări din afara UE pentru stabilirea acestor centre, spune noua reglementare, “trebuie să stabilească modalitățile de transfer, precum și condițiile pentru perioada în care resortisantul unei țări terțe rămâne în țară, care poate fi pe termen scurt sau lung”, se arată în textul legal elaborat de Executivul comunitar, care trebuie să primească acum aprobarea Consiliului UE (statele membre) și a Parlamentului European. Comisia Europeană va revizui aceste acorduri cu țări terțe, conform surselor de la Bruxelles. Familiile și minorii neînsoțiți nu vor putea fi trimiși în aceste centre. Cu toate acestea, normele lasă încă multe lacune deschise, cum ar fi dacă termenul maxim de detenție de 24 de luni care va prevala pe teritoriul comunitar (noua normă îl extinde) se va aplica și acestor centre.

În ciuda criticilor și a controverselor, cu un număr tot mai mare de guverne ultraconservatoare și cu poziții dure în materie de imigrație și cu un Parlament European atât de înclinat spre dreapta, noua reglementare ar putea progresa cu ușurință dacă se bazează pe majoritatea pe care o poate forma Partidul Popular European (PPE) cu partidele extremiste. O mare majoritate a statelor membre i-au cerut președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, să proiecteze cadrul legal pentru aceste centre de deportare – pe care le numesc “soluții inovatoare” – pe care alții, și nu doar Italia, aspiră să le utilizeze, deși poate fi dificil să găsească un stat dispus să le găzduiască. Bruxelles-ul vorbește, deocamdată, despre pacte bilaterale între statele membre și aceste țări de instalare, dar nu închide ușa semnării de acorduri la nivel european. “Centrele de returnare din UE, până la doi ani, sau din țări terțe care nu sunt nici de origine, nici de tranzit, nu reprezintă nicio „soluție imaginativă” despre care a vorbit Ursula von der Leyen și contravin standardelor UE privind drepturile omului”, a avertizat europarlamentarul socialist Juan Fernando López Aguilar. “[Pentru a face o politică de returnări eficientă] este nevoie de o arhitectură diplomatică de acorduri cu țările de origine și de tranzit care să le permită să se întoarcă în mod demn și care nu există în prezent”, a avertizat legislatorul spaniol. “Dacă PPE este dispus să aibă o dezbatere bazată pe fapte cu privire la returnări, putem vorbi, dacă continuă să spună că vor doar să-i scoată [pe migranți] și să-i ducă în centre unde nu au drepturi și în afara UE, un acord cu noi va fi complicat”, a remarcat Bas Eickhout, co-liderul Verzilor.

Noua reglementare privind deportările – foarte solicitată de toate statele membre și care va înlocui o directivă de la începutul anilor 2000 – este, potrivit Comisiei Europene, piesa lipsă pentru a completa pactul privind migrația, aprobat la începutul anului 2024, după ani de negocieri și care va intra în vigoare la mijlocul anului 2026. Este vorba despre un set de legi mult mai restrictive, care stabilesc o repartizare solidară a solicitanților de azil pe cote între statele membre sau, dacă refuză, o contribuție de 20.000 de euro la fondul comun pentru fiecare refugiat refuzat. Pactul stabilește modul de procesare a cererilor de refugiu, modul de înregistrare și identificare a migranților și modul de direcționare a acestora către următoarea fază și de inițiere sau nu a procesului de azil, în funcție de naționalitatea lor și de câte șanse au de a primi această protecție. De asemenea, stabilește condițiile de primire și include chiar și o opțiune de a lăsa refugiatul în limbo și de a considera că încă nu a intrat în UE în timp ce cererea sa este procesată.

“Faptul că patru din cinci persoane cărora li s-a emis o decizie de returnare ajung să rămână în UE demonstrează clar că ceva nu funcționează. Este inacceptabil”, a declarat comisarul Brunner. Noua reglementare include alte elemente pentru a crește șansele de deportare, cum ar fi crearea unui fel de euroordin. În 2024, aproximativ un milion de persoane au solicitat azil în spațiul Schengen european; conform datelor Agenției Europene pentru Azil, cu 11% mai puțin decât anul precedent. Doar 42% dintre cereri au fost acceptate.

Pentru a finaliza puzzle-ul unei politici de migrație din ce în ce mai stricte, Bruxelles-ul pregătește revizuirea a ceea ce înseamnă o țară terță sigură și studiază realizarea unei liste europene pentru a omogeniza cele pe care le au deja unele țări, cum ar fi Italia. Această revizuire are ca scop reducerea numărului de țări din care sunt primiți refugiați (deoarece azilul este procesat doar dacă aceștia provin dintr-o țară considerată nesigură) și extinderea gamei de state către care pot fi deportați migranții: opțiunea nu este doar trimiterea lor într-un centru de deportare, ci într-o țară cu care au o anumită legătură, chiar dacă nu este a lor, atâta timp cât este considerată o țară sigură.