De cealaltă parte a peretelui s-a auzit un adevăr de nezdruncinat, o credință absolută. Masa se apropia de sfârşit. Dar nicio masă care se respectă nu trebuie să se încheie fără o sentință de moarte, fără o frază definitivă, aproape ca un epitaf, care să deschidă calea către o siestă liniştită — siesta trebuie dormită întotdeauna cu conştiința împăcată, cu ideile ordonate: „Niciodată nu vor putea înțelege, tată. Ei au ales calea uşoară”, a comentat.