Cel mai important cuvânt lipsă din scrisoarea președintelui COP30

Cel mai important cuvânt din prima scrisoare adresată lumii de președintele COP30 este cel care lipsește. Ambasadorul brazilian André Corrêa do Lago a făcut un dublu salt carpatic de diplomație și a reușit performanța de a nu menționa cuvântul “petrol”, uriașul jaguar din încăpere, în cele 11 pagini (!) publicate pe 10 martie.

Nu este ușor să preziți o Conferință privind Schimbările Climatice într-o țară în care Lula da Silva vrea, în același timp, să fie considerat un lider ecologic mondial și să deschidă un nou front de exploatare a petrolului în Amazonia, ca și cum ar exista o planetă în care ambele lucruri ar fi compatibile. „Combustibilii fosili” sunt menționați o singură dată, doar pentru a sublinia necesitatea unei tranziții energetice, într-o frază protocolară.

Cea mai mare parte a textului îndeamnă la un „efort global” împotriva schimbărilor climatice, prezentate ca „dușmanul comun” al umanității.

O scrisoare care sperie, mai degrabă decât inspire

Scrisă pentru a inspira, scrisoarea a speriat mișcările societății civile nu pentru ceea ce spune, ci pentru ceea ce nu spune. Cuvântul „pârghie” și derivatele sale sunt utilizate de 17 ori, bazându-se pe fraza fizicianului și matematicianului grec Arhimede: „Dați-mi o pârghie suficient de lungă și un punct de sprijin și voi muta lumea”.

COP30, care va avea loc în noiembrie pentru prima dată în Amazonia, în orașul Belém do Pará, ar fi punctul de sprijin. „Liderii și părțile interesate din toate sectoarele societății” ar servi drept pârghie.

Problema nu este (doar) citarea unui grec care s-a născut în anul 282 î.Hr. în loc de unul dintre marii gânditori amazonieni, reprezentanți ai popoarelor indigene, care are fraze antologice despre „răzbunarea Pământului”. Asta ar marca deja diferența de a organiza un summit privind clima în cea mai mare pădure tropicală din lume și de a valoriza pe cei care o protejează cu propriul corp, adesea cu prețul vieții lor. Cu toate acestea, este mult mai îngrijorătoare omisiunea aproape totală a ceea ce ar trebui să fie central într-o scrisoare care pretinde să miște inimile și mințile lumii: sfârșitul combustibililor fosili. Și mai gravă este exercițiul retoric care pune schimbările climatice ca marele „dușman comun” de combătut.

Schimbările climatice: un dușman convenabil?

Este foarte ușor și convenabil să pui schimbările climatice drept marele personaj negativ de combătut. Ca și cum ar fi o entitate autonomă, cu voință proprie, un fel de monstru mitologic, și nu un fenomen cauzat de deciziile și acțiunile oamenilor. Și nu orice persoană, ci un grup foarte restrâns de multimiliardari, acționari majoritari ai corporațiilor de combustibili fosili, responsabili pentru mai mult de 70% din gazele care produc încălzirea globală, precum și guvernatori și parlamentari care se pun în slujba lor.

Un studiu al Carbon Majors, o bază de date care analizează emisiile companiilor petroliere, a arătat că cele mai mari 36 de companii au fost responsabile pentru aproape jumătate din aceste emisii în 2023. Petrobras, compania petrolieră de stat braziliană, care face presiuni pentru a deschide un nou front de exploatare a petrolului în Amazonia, este una dintre ele, cu 412 milioane de tone de dioxid de carbon emise în acel an.

Fără a identifica clar cine sunt principalii răufăcători care amenință viața majorității speciilor de pe planetă, inclusiv cea umană, este dificil să miști ceva. Optând pentru a deplasa dușmanul de la minoritatea prădătoare (cauzatorul) la schimbările climatice (efectul acțiunilor acestui pumn de oameni), se produc alte omisiuni grave.

Cum ar fi cea semnalată de Geledés, una dintre cele mai vechi și mai importante organizații anti-rasiste din Brazilia, care s-a manifestat cu tărie cu privire la lipsa de recunoaștere a rasismului de mediu în scrisoarea președinției COP care va avea loc într-o țară unde 56% din populație se declară neagră.

Inegalitatea ignorată

Prin crearea unei „umanități” unite împotriva schimbărilor climatice, scrisoarea adresată lumii șterge inegalitatea de rasă, gen, clasă și specie. Fără această recunoaștere fără echivoc, nu există nicio modalitate de a înfrunta nimic.

Ambasadorul afirmă că „vom schimba prin alegere sau prin catastrofă”. Este imperativ ca președinția COP30 să înțeleagă că diplomația trebuie, de asemenea, să se schimbe atunci când viața este amenințată de o minoritate umană prădătoare. Diplomația de a nu spune aparține unei lumi care nu mai există. Acum trebuie să pronunțăm toate cuvintele cheie și să numim responsabilii. Nu avem timp pentru discuții de salon.

Traducere de Meritxell Almarza.