Trupa catalană Oques Grasses a anunțat un concert de adio pe stadionul Lluís Companys, ale cărui bilete au fost epuizate în doar nouăsprezece minute, cu peste 100.000 de persoane în lista de așteptare. Acest eveniment fără precedent în peisajul muzical catalan marchează sfârșitul unei ere. Contribuția incontestabilă a trupei și moștenirea sa semnificativă, confirmată de aceste cifre impresionante, lasă deschisă întrebarea cine le va putea ocupa locul pe scena catalană.

Oques Grasses a apărut în plină expansiune a muzicii pop și pop-rock, într-o perioadă în care grupuri precum Els Amics de les Arts, Mishima și Manel erau deja extrem de populare. Simultan, au început să apară și grupuri de "petrecere" care combinau ska, rumba și reggae, precum La Pegatina și Txarango. Unicitatea Oques Grasses a constat în faptul că nu s-au încadrat pe deplin în niciunul dintre aceste valuri, dar au moștenit elemente de la toate, îmbinând optimismul festiv cu sensibilitatea lirică.

Muzica lor atrage aproape toate generațiile, demonstrând că sunetul lor nu este o tendință trecătoare, ci vocea unei întregi comunități. De la un album la altul, trupa a integrat constant noi sunete și tendințe muzicale, păstrându-și în același timp identitatea distinctă: melodii memorabile, ușor de fredonat, melancolie optimistă și versuri universale.

Muzicienii au explicat că au început ca un grup de prieteni și se despart la fel. Într-un context în care industria muzicală dictează din ce în ce mai mult formatele, iar locațiile mici dispar în favoarea festivalurilor mari, devine tot mai dificil pentru noile proiecte autentice. Este important nu doar să căutăm un înlocuitor pentru Oques Grasses, ci și să creăm spațiu pentru creșterea unor noi inițiative muzicale nonconformiste.