În câteva cuvinte
Editura Renacimiento a publicat două volume cu articolele lui Francisco Umbral din revista Jano, însă organizarea și prezentarea acestora sunt criticate. Textele reflectă stilul inconfundabil al autorului, dar lipsa organizării cronologice împiedică urmărirea evoluției sale.
Editura Renacimiento a publicat recent două volume care reunesc articolele lui Francisco Umbral din defuncta revistă profesională Jano, Medicina și Umanități. Aceste colecții, deși aduc în atenție opera jurnalistică a scriitorului, sunt criticate pentru o organizare și prezentare defectuoasă.
Umbral, un scriitor prolific, a publicat sute de articole în Jano între 1971 și 2006. Aceste texte, acum adunate în două volume, explorează teme recurente din opera sa, dar cu o notă de reținere impusă de caracterul serios și specializat al revistei. Astfel, politicul, mondenitățile madrilene sau limbajul argotic sunt în mare parte absente, lăsând loc unui Umbral mai reflexiv.
Stilul său inconfundabil, marcat de franchețe, originalitate și un lirism ce ridica adesea articolul la rang de poezie, rămâne prezent. Un element central al columnismului său, inclusiv în Jano, este "oglinda" – modul în care scriitura sa reflectă și construiește identitatea sa intimă. Criticul sugerează că, în timp, această "oglindă" l-a consumat pe Umbral, iar textele sale, deși revoluționare la vremea lor, nu mai au aceeași rezonanță.
Se critică organizarea tematică a articolelor în detrimentul celei cronologice, considerată singura relevantă pentru a urmări evoluția stilului și a viziunii autorului. În ciuda acestor neajunsuri editoriale, talentul lui Umbral este incontestabil, așa cum o demonstrează și articolul său despre un bilet de metrou.