„Unii te numesc curvă, alții încearcă să explice realitatea cu date și argumente.”

Această frază a Luizei García, partener și director general al Corporate Affairs în cadrul firmei de consultanță LLYC, reflectă bine ceea ce se întâmplă în rețelele de socializare - și în afara lor - în jurul antifeminismului: un vandalism în dezbaterea despre egalitate, în care acest grup, care se opune progresului drepturilor femeilor, este în mare măsură politizat, din ce în ce mai organizat și radical, agresiv și nechibzuit în declarațiile sale, folosește minciuni și manipulează statisticile, răspândind puncte de vedere prin mesaje simple care fac apel la emoții negative precum ura. Sute de mii de „vaci”, „nemulțumiți”, „masculine”, „feministe” sau „acuzații false” sunt distribuite în conversații. Și acest lucru poate fi văzut, citit sau perceput navigând pe rețelele sociale, dar acum sunt și caracteristici și cuvinte care modelează realitatea, analizate în ultimul raport al firmei de consultanță LLYC, Sin Filtro, care a analizat discuția despre egalitate în grupurile feministe și antifeministe și a procesat 8,5 milioane de mesaje pe X (fostul Twitter) în 12 țări din America Latină și Europa, precum și în Statele Unite. „De ce? Pentru a încerca să răspundem la întrebarea cu privire la ce fel de mesaje poate primi acest grup de persoane, care duce la o astfel de divizare și regres, precum și pentru că se răspândește opinia că va urma o reacție inversă, deoarece femeile au mers prea departe și vorbesc prea mult despre feminism. Prima concluzie? Dimpotrivă, cu cât se vorbește mai puțin despre egalitate, cu atât devine mai radicală discuția”, notează García.

Potrivit raportului, în țările în care discuția despre egalitate pe agenda publică și socială este mai mică, ca de exemplu în Chile, unde volumul discuțiilor este cu 27% mai mic decât în Spania, „comunitățile feministe sunt mai izolate, iar discuția lor tinde să fie mai tensionată, deoarece sunt forțate să se concentreze pe răspunsuri la atacurile antifeministe”. Și invers, „o discuție mai largă despre egalitate împotriva antifeminismului tinde să ducă la comunități feministe mai diverse și dezbinate în țări cu 45%”. Acesta, potrivit lui García, este una dintre cheile „înțelegerii necesității de a continua să vorbim despre acest subiect”, să nu cedăm locul machismului pentru a acapara și invada discuția cu iluzii și stereotipuri în ecosistem, rețelele sociale care au devenit „un instrument de atac”. Ea vorbește despre acest lucru, deoarece un alt aspect pe care l-au descoperit este că, în acele țări în care discursul feminist și-a pierdut relevanța în ultimii ani, „vocile antifeministe au ocupat acest gol, impunând narațiuni care distorsionează realitatea”. Ea explică că polarizarea tot mai mare în această chestiune creează un „gol” în care pot avea loc dezbateri fără insulte și minciuni, „un spațiu la mijloc pentru a vorbi, pe care tot mai puțini oameni îl ocupă”. Pe de o parte, din cauza fugii de discuția violentă din partea grupului de susținători ai egalității, iar pe de altă parte, din cauza „mirajului egalității”, care acționează în anumite spații unde există cei care cred că nu mai este necesar să se abordeze această problemă. Astfel, „o conversație care mai are un drum lung de parcurs dintr-o perspectivă absolut deschisă se transformă într-un câmp de luptă. A fost capturat”.

Deși nu în toate țările tendința este aceeași. În Ecuador, Mexic sau Republica Dominicană, retorica misogină „a crescut cu 30% în ultimii trei ani. De fapt, în țări precum Chile și Republica Dominicană, tabăra antifeministă emite de peste două ori mai multe mesaje decât cea feministă, ceea ce demonstrează cruzimea retoricii lor. În schimb, Panama, Brazilia și Spania sunt țările în care discuția împotriva feminismului a scăzut cel mai puțin, în medie cu 31% în ultimii trei ani”, se arată în raport. Ceea ce se întâmplă cu adevărat în mod egal pe toate teritoriile este utilizarea obișnuită a acelorași unități de măsură pentru a vorbi despre antifeminism și feminism, dar acestea sunt incomparabile. Nu numai din cauza a ceea ce înseamnă, reprezintă sau implică, ci și din cauza modului în care se comportă și interacționează cu alte grupuri. De exemplu, „în timp ce antifeminismul este un bloc mult mai omogen, în feminism există un dialog, există puncte de vedere diferite, atât în interior, cât și în conversația publică”, explică García.

Radicalizarea.

Studiul aprofundează diferențele și, poate, una dintre cele mai semnificative pentru analiza contextului actual este radicalizarea și omogenitatea acestui grup. Potrivit studiului, „antifeminismul este definit ca o tabără mai puțin diversă și mai radicală. În țări precum Chile, Spania și SUA, peste 75% din discursul antifeminist provine din comunități extrem de omogene, fără diversitate internă. În plus, în Brazilia și SUA, 85% din aceste mesaje sunt asociate cu ideologii de dreapta sau extremă dreapta, în timp ce în Chile și Columbia, o treime asociază feminismul cu ideologii străine, întărind percepția intervenției politice și culturale”. „În mod ironic, - continuă documentul, - tocmai sectoarele cele mai conservatoare, precum trumpismul, au folosit această percepție pentru a alimenta agenda lor politică, transformând lupta pentru egalitate într-o țintă pentru atacuri și dezinformare”. De exemplu, promisiunea președintelui SUA de a „demonta politicile de diversitate, echitate și incluziune (DEI) la nivel federal”, ceea ce „va duce la un regres serios în drepturile câștigate și va consolida barierele structurale care împiedică egalitatea reală”. Aceste promisiuni și ceea ce se află în spatele lor „se răspândesc din ce în ce mai mult”, subliniază García. Mai presus de toate, în „Statele Unite și Europa, sprijinul masculin pentru liderii care atacă drepturile femeilor continuă să crească”, se arată în raport.

García amintește de cei 44,1% dintre bărbații spanioli care cred că femeile au mers prea departe, iar drepturile lor discriminează bărbații. Și lunea aceasta, barometrul lunar realizat de compania 40dB pentru Джерело новини și Cadena SER, a arătat că cei care reacționează cel mai bine la Donald Trump sunt tinerii, generația Z, care au acum între 18 și 27 de ani, ceea ce corespunde exact grupului de vârstă în care Vox are cea mai mare intenție de a vota. De ce depinde dacă în Spania există o simpatie mai mare sau mai mică pentru Trump? De vârstă și sex. În rândul tinerilor, diferența dintre băieți și fete este de 25 de puncte procentuale, iar între bărbații cu vârste cuprinse între 18 și 27 de ani și baby-boomeri (peste 60 de ani) este de 24. Acest „radicalism”, după cum indică analiza, „poate influența faptul că tinerii se apropie periculos de tabăra antifeministă. În timp ce tinerele se consolidează ca cel mai feminist și politic activ grup, un număr tot mai mare de tineri adoptă puncte de vedere conservatoare”. În Germania și Marea Britanie, decalajul ideologic de gen depășește 25 de puncte; este și mai mare în Coreea de Sud și China; un sondaj Gallup în Statele Unite a arătat un decalaj de 30 de puncte procentuale între femei și bărbați cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani; în Spania, 70% dintre alegătorii lui Alvise Pérez anul trecut au fost bărbați, iar mai mulți bărbați decât femei votează cu Vox, în special la vârste mai fragede. Și acest lucru se întâmplă în Chile, și în Brazilia, și în Argentina, unde a existat o diferență de 12 puncte procentuale între bărbați și femei la alegerea lui Javier Milei ca președinte. Iar „algoritmii unor platforme precum X și Instagram acordă prioritate răspândirii mesajelor scurte, cum ar fi videoclipuri scurte și meme, care simplifică și denaturează subiecte complexe”, cum ar fi violența împotriva femeilor sau agresiunea sexuală; „și în multe cazuri, discursurile antifeministe găsesc un teren fertil în aceste medii digitale, unde reacțiile rapide și superficiale sporesc rezistența față de feminism”, continuă studiul.

Sceptici sau posibilitatea schimbării.

Sunt posibile schimbări, o întoarcere, o apropiere? García explică că studiul a măsurat, de asemenea, dacă în discuția mai apropiată de radicalizarea antifeministă, dar care nu a atins-o încă, există posibilitatea unei „reveniri”, adică „cât de probabil este ca, atunci când acestui grup i se oferă date și argumente, să părăsească acest spațiu”. Rezultatul? Un procent foarte mic. În studiu, acest grup - „scepticii”, ei reprezintă 2% din antifeminism: „98% din profiluri au puncte de vedere radicale și doar 2% pot restabili interesul pentru egalitate. Ei sunt de 1,6 ori mai predispuși să se polarizeze spre tabăra antifeministă și să-și radicalizeze retorica decât să se încline spre poziții mai moderate”. Acest „risc”, în plus, „este mai mare în țările în care comunitățile antifeministe sunt mai concentrate, precum Chile, Columbia, Statele Unite, Spania și Argentina”.

La aceasta se adaugă faptul că, în timp ce grupul feminist „este în principal feminin, prin urmare încă lipsesc bărbați care vorbesc despre egalitate, în sfera antifeministă apar tot mai multe voci ultraconservatoare ale femeilor”, care împărtășesc idei că feminismul reprezintă un pericol pentru familie și valorile tradiționale, ceea ce „este încă o componentă ridicată a conversației, în special în America Latină, dar începe să câștige și avânt cu noul val ultraconservator din Statele Unite”. „Toate acestea fac sarcina, schimbarea, extrem de dificilă”, susține Luiza García. Și ce urmează acum? Partenerul LLYC face referire la prima concluzie pe care a indicat-o: „Acum, când algoritmii recompensează zgomotul, trebuie să vorbim, trebuie să explicăm din nou și din nou, trebuie să insistăm: pe feminism”. Și să dublăm vocile, „mai mulți lideri de opinie publică diverși, pentru a preveni transformarea a patru în paratrăsnet”.