În câteva cuvinte
Filmele biografice aduc adesea pe marele ecran povești de viață fascinante, dar multe dintre ele au provocat furia și dezacordul personajelor reale pe care le-au portretizat. De la critici privind fidelitatea istorică la acuzații de defăimare, controversele arată dificultatea adaptării vieților complexe în formate cinematografice.
Filmele biografice, cunoscute sub denumirea de "biopics", aduc adesea pe marele ecran povești de viață fascinante, dar nu sunt lipsite de controverse. De la scandalurile recente legate de interpretarea lui Sydney Sweeney în filmul despre boxeurul Christy Martin, până la nemulțumirile unor figuri publice precum Donald Trump și Mark Zuckerberg, adaptările cinematografice provoacă adesea reacții puternice din partea celor pe care îi portretizează.
„Ieftin, defăimător și dezgustător politic” - așa a descris Donald Trump filmul "The Apprentice", care prezintă anii săi de tinerețe.
Unul dintre cele mai discutate cazuri recente este cel al actriței Sydney Sweeney, criticată pentru rolul său în "Christy", povestea pugilistei Christy Martin. Deși Sweeney a primit sprijin direct de la Martin, alți actori și-au exprimat dezaprobarea, în special Ruby Rose, care a acuzat-o pe Sweeney că "a distrus filmul" și a insinuat că opiniile politice ale actriței nu sunt în concordanță cu mesajul producției.
Controversele nu sunt noi în lumea biopic-urilor. "Bohemian Rhapsody", filmul despre Freddie Mercury, a fost criticat pentru modul superficial în care a abordat bisexualitatea artistului. Un alt exemplu notabil este "The Social Network", care relatează începuturile Facebook. Mark Zuckerberg a declarat că "s-au inventat o grămadă de lucruri care mi-au fost destul de jignitoare", simțind că filmul i-a distorsionat motivațiile pentru crearea rețelei sociale.
De asemenea, filmul "Nina" (2016), despre cântăreața Nina Simone, a generat un val de indignare, în principal din cauza alegerii actriței Zoe Saldaña pentru rolul principal. Familia lui Simone și fanii au considerat că Saldaña, având un ten mai deschis, nu o reprezenta fidel pe artistă, iar actrița însăși și-a exprimat ulterior regretul pentru preluarea rolului.
Alte exemple includ:
- "Un vis posibil" (The Blind Side): Fostul jucător de NFL Michael Oher a susținut că filmul l-a portretizat ca fiind "prost" și a dezvăluit ulterior că nu a fost niciodată adoptat de familia Tuohy, ci a fost înșelat.
- "Pam & Tommy": Pamela Anderson a considerat serialul o "încălcare" a intimității sale și a criticat lipsa de consultare.
- "Tita Cervera, la baronesa" și "Mi gitana" (Isabel Pantoja): Figurile publice spaniole au încercat să oprească difuzarea acestor producții, invocând inexactități și încălcarea vieții private.
- "The Brittany Murphy Story": Realizat fără acordul familiei, a fost vehement criticat de tatăl actriței ca fiind "dezgustător" și "complet fals".
- "Grace de Monaco": Familia regală a Principatului Monaco a dezaprobat filmul, considerându-l o denaturare a faptelor istorice.
Aceste cazuri subliniază provocările inerente ale adaptării vieților reale pe ecran, unde adesea rigoarea istorică și satisfacția personajelor se confruntă cu libertatea artistică și imperativele comerciale.