Serialul lansat de Filmin readuce în prim-plan gustul clasicilor, completat de interpretări solide. Nu este nevoie de mai mult.

Există seriale de mister pentru toate gusturile. În universul actual, plin de platforme de streaming, crimele sunt la tot pasul. Uneori, un simplu procedural polițist, tratat cu măiestrie și competență, atinge cote înalte de calitate și popularitate fără a inventa nimic nou. Nici „Bookish” nu inventează, doar inovează, și nici măcar prea mult. Nu era necesar: serialul are elemente criminalistice excelente din care să construiască un produs de divertisment cu anumite reușite. Creatorul și protagonistul este Mark Gatiss, co-creator și actor (un Mycroft Holmes minunat) în „Sherlock”.

Sezonul constă din trei cazuri criminale, împărțite în câte două episoade, totalizând șase episoade deja disponibile pe Filmin. Pentru această recenzie, am vizionat primele două mistere, adică patru capitole.

Înainte de toate, trebuie să acceptăm regulile jocului. Londra, 1946. Book, așa cum se numește librarul-investigator — un fost spion militar reconvertit în detectiv neconvențional — deține două lucruri: o librărie minunată și o scrisoare de la însuși Winston Churchill, care îi acordă permisiunea de a accesa scenele crimelor și de a le investiga. Este căsătorit cu Trottie (o superbă Polly Walker, pe care am văzut-o în „Rome” și „Age of Adaline”), dar nu este o căsătorie obișnuită, ci una de conveniență: Book este gay și așa reușește să supraviețuiască într-o lume în care homosexualitatea era persecutată și pedepsită. Ea deține o papetărie de vis, adiacentă librăriei. Totul aici te face să vrei să rămâi să locuiești.

Trio-ul protagonist este completat de Jack, un tânăr cu trecut în închisoare, care vine să lucreze în librărie, și nu întâmplător. Și, desigur, există un inspector de poliție cu prea puține idei, un Lestrade de manual.

Ambientarea este excepțională, iar recrearea Londrei în plină reconstrucție (în special scenele filmate în decoruri) este plină de detalii. Librăria lui Book este un loc magic, iar scurte conversații despre cărți sunt un aliciant fermecător.

Book este puțin Sherlock: rapid, intuitiv, cu doi pași înaintea celorlalți, dar Gatiss și-a dăruit un personaj ieșit din comun. Ca librar, are acel aer ușor pedant (fiți atenți la lista de titluri și la unele omagii aduse fanilor ficțiunii criminale), iar ca investigator este original. În ambele domenii, aplică teoria sa: folosește un sistem (foarte peculiar, ce-i drept) și, într-o lume guvernată de haos, aceasta rămâne o valoare.

Rezolvarea primei crime este în stil clasic, explicativă, concluzivă. Oferă câteva ocolișuri pentru a arăta cum ar fi putut fi, ca și cum ar fi Hercule Poirot la sfârșitul uneia dintre romanele Agathei Christie, delectându-se cu circonvoluțiuni și posibilități înainte de a demasca responsabilul.

A doua crimă menține constantele vitale ale primei, ceea ce este de apreciat: când miza este originală, când se schimbă punctul de vedere sau tonul, se riscă să se piardă esența (de exemplu, în „The ABC Murders” sau „Only Murders in the Building”). Această a doua tranșă dublă de episoade se concentrează pe filmările unui lungmetraj care au loc chiar în librărie. Această locație adaugă un alt element clasic, căruia Book îi dedică chiar o replică: ideea că acolo unde se întâlnesc protagoniștii, va exista moarte și crimă. Este un amestec delicios de intrigi, nume false, trecuturi de nerefuzat și alte artificii narative, rezolvat cu eficiența specifică serialelor de calitate.

Chiar și genericul de început este o mică minune. Vă amintiți impactul genericului din „Only Murders in the Building”, originalitatea, tonul? Ei bine, ceva similar, dar în Londra anului 1946. Intrați și bucurați-vă.