Într-o coloană scrisă într-un stil personal, autoarea evocă amintiri despre mama sa și legătura lor specială, care se construia în jurul televizorului. Articolul abordează teme precum dragostea, pierderea și bucuriile simple ale vieții.

Mama autoarei își dorea întotdeauna să-și petreacă ziua de naștere cu ea. Când mama a murit în acea zi, autoarea a înțeles că aceasta a fost ultima ei încercare de a fi alături de ea.

Autoarea povestește cum, când mama a fost mutată într-un azil de bătrâni, singurul lucru care o preocupa era existența unui televizor în cameră. Îi lipseau canalele preferate. Într-o zi, când autoarea a mers să-și viziteze mama și a găsit televizorul oprit, ea a înțeles că acesta era un semn alarmant, mult mai serios decât orice analize medicale.

Televizorul era pentru ele un punct comun, „cordonul ombilical” care le-a legat pe tot parcursul vieții. Autoarea își amintește conversațiile lor despre emisiuni TV și preferințe, în special despre filmele cu crime. În concluzie, autoarea își exprimă speranța că după moarte le așteaptă o „programă” bună.