Există cărți care ajung la noi cu amprenta, suflul și parfumul lecturilor care au precedat lectura noastră.

Despre aceste cărți, Italo Calvino le-ar numi clasici. Clasicii, afirmă Calvino, tind să releghe actualitatea la categoria de zgomot de fond, dar nu vor să renunțe la acest zgomot de fond pe care persistă. Multe reeditări de opere contemporane realizate de edituri născute în secolul XXI ne ajută să traversăm zgomotul de fond și să discernem clasicii din cele două secole anterioare – cei care, dacă au noroc, vor provoca un efect de rezonanță în lecturile noastre și în lecturile ulterioare lecturilor noastre. Mai multe informații Guimerà: prea mult zgomot pentru nimic? Pariul pe reeditare a venit prin edituri tinere, precum Males Herbes, Adesiara, La Segona Perifèria, Quid Pro Quo, Edicions del Cràter, Cap de Brot și Comanegra, la care s-au alăturat edituri mai veterane, precum Barcino (care este deja centenară) sau Club Editor (care, la edițiile lui Mercè Rodoreda, Víctor Català și Joan Sales, a adăugat nume precum Jesús Moncada). Sau Arola, principala platformă pentru editarea de texte dramatice, care publică regulat volume de autori concreți (cum ar fi cele dedicate Luísei Cunillé). În unele cazuri, aceste reeditări au implicat o revizuire a ediției anterioare și au inclus un studiu (aceasta este politica Adesiara pentru colecția „De cor a pensa” sau a Barcino pentru „Imprescindibles”). În altele, precum Comanegra și Club Editor, se optează pentru încorporarea scrierilor de scriitori actuali. În ansamblu, aceste reeditări și relecturi diversifică viziunea pe care o avem asupra literaturii catalane, îi reînnoiesc numele și fac să iasă la iveală relații care, adesea, converg cu tendințe literare mai generale – precum cea care a implicat recuperarea operelor puțin cunoscute sau dezafectate ale scriitoarelor.

Literatura de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea continuă să aibă o pondere semnificativă în lumea reeditării

Literatura de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea continuă să aibă o pondere semnificativă în lumea reeditării, probabil reactivată de interesul pe care imaginarul secolului al XIX-lea l-a suscitat în opere actuale precum Els estranys (Edicions de 1984), de Raül Garrigasait, Guilleries, de Ferran Garcia, sau Sau, de același autor (ambele la Males Herbes). La romanele La febre d'or de Narcís Oller, La punyalada de Marià Vayreda și La fabricanta de Dolors Monserdà (Barcino), trebuie să adăugăm reeditările textelor în proză Rosa de Lima (Adesiara) și Poesia completa (Edicions de 1984) de Àngel Guimerà. Sunt proiecte incomplete și parțiale (încă nu avem editată toată opera dramatică a lui Guimerà) care au avut un efect similar asupra autorilor etapei moderniste, precum Santiago Rusiñol, Pompeu Gener și Ignasi Iglésias. Dintre acești trei autori, Rusiñol a fost, fără îndoială, cel râvnit de mai multe edituri (L'Avenç, Edicions de 1984, Cap de Brot, Edicions del Cràter). Opera teatrală a lui Català, Gener și Iglésias, ca și cea a Palmirei Ventós, a avut, în schimb, un noroc inegal: în timp ce avem la îndemână, datorită Arola, teatrul complet al lui Català, de la ceilalți autori putem citi doar Monòlegs humorístics i extravagants și Els vells (Adesiara). Un caz aparte ar fi cel al lui Prudenci Bertrana, un scriitor care fusese foarte prezent la bacalaureat, despre care Edicions de la Ela Geminada a publicat opera completă, dar care în ultimul timp a fost relegat la o uitare nedreaptă. Momentul în care a existat o reînnoire mai mare a canonului sunt anii treizeci ai secolului al XX-lea. Acest lucru a fost posibil datorită recunoașterii muncii desfășurate de multe femei de litere, o muncă care s-a bucurat de sprijinul unei părți a sectorului cultural republican – și de critici precum Domènec Guansé, despre care a fost reeditată Una nit. La începutul secolului XXI, popularizarea feminismului și a non-ficțiunii a creat o nouă sensibilitate, care se conectează cu tonul și tematicile acestor opere. Un indiciu în acest sens este revendicarea lui Carme Karr și Elvira Augusta Lewi ca povestitoare și reeditarea la Comanegra a operei jurnalistice a lui Rosa Arquimbau (Film & Soda), Aurora Bertrana (Partidària de la vida) și Mercè Rodoreda (Avui, care ne sunt familiare Browning și gangsterii), trei autoare care critică realitatea cu o privire ascuțită și incisivă. Prudenci Bertrana fusese foarte prezent la bacalaureat, dar a fost relegat la o uitare nedreaptă Atât Males Herbes, cât și Comanegra au pariat pe autori adesea excluși din canon, încorporându-i într-un catalog care presupune, de asemenea, o relectură a canonului literar occidental. Prima a făcut-o prin colecția „Distorsions”, unde au fost incluse opere atât de diferite precum Quim/Quima de M. Aurèlia Capmany (o reinterpretare a lui Orlando de Virginia Woolf care face o trecere în revistă a o mie de ani de istorie a Cataloniei), El martell de Jordi Sarsanedas (un joc cu convențiile romanului polițist care se desfășoară ca un univers închis, neliniștitor și mitic) și El purgatori del bibliòfil de Ramon Miquel y Planes (o carte iconoclastă și ilară, scrisă de unul dintre principalii detractori ai normelor lui Pompeu Fabra). Comanegra a fost responsabilă de actualizarea interesului pentru Jordi Cussà (datorită, în parte, succesului lui Cavalls salvatges) și de revizuirea trilogiei L'atzar i les ombres de Julià de Jòdar. Profitând de ascensiunea științifico-fantasticului, AdiA a reeditat ficțiunea speculativă Andrea Víctrix, de Llorenç Villalonga, un autor cunoscut foarte parțial, care ar merita mult mai multă atenție critică și editorială. Sigur, literatura exilului continuă să fie marea uitată a lumii editoriale catalane. În ciuda recuperării lui Ramon Vinyes (magnifica colecție de povestiri A la boca dels núvols la Males Herbes), lipsesc reeditări ale operei lui Cèsar August Jordana (El mon de Joan Ferrer) și Avel·lí Artís-Gener (Paraules d'Opòton el vell) și ale romanelor cu tematică mexicană ale lui Pere Calders. De asemenea, lipsește un pariu mai curajos pentru literatura memorialistică și jurnalismul literar. Succesul operei lui Josep Pla și Montserrat Roig ar trebui să ne facă să ne gândim că o reeditare a Memoriilor lui Josep M. de Sagarra și a articolelor interbelice ale lui Josep Carner (pe care le așteptăm cu nerăbdare de ani de zile) ar găsi un loc printre un public larg. Un public care, reluând Calvino, își construiește biblioteca cu cărțile pe care le-a citit și au fost importante pentru el, cele pe care își propune să le citească pentru că crede că vor fi, și locurile goale pe care, în cele din urmă, încearcă să le lase pentru descoperirile ocazionale.

Trei recomandări pentru Sant Jordi

Trei noutăți ies în evidență în vitrinele librăriilor din Sant Jordi. Barcino tocmai a recuperat o operă fundamentală a modernismului catalan: Els sots feréstecs (1901), de criticul de artă Raimon Casellas, cu studii de Maria Campillo și Jordi Castellanos. O operă care va încânta cititorii lui Víctor Català și Núria Bendicho și care explică una dintre marile tensiuni ale modernismului simbolist: șocul dintre individ și mediu. Mossèn Llàtzer, protagonistul abnegat al lui Casellas, este destinat unui loc aspru și ostil, unde se va confrunta cu Roda-soques, o prostituată care exercită o mare putere de atracție printre enoriași. Din 2024, iubitorii de peisaje sălbatice și de ieșirea memorabilă cu care începe romanul („Unde naiba or fi ajuns oasele roase ale bătrânului ăluia al dracului?”) pot face traseul pe jos prin imaginarul operei datorită ghidului pe care Ramon Closas i Mestre l-a pregătit pentru editura Alpina. Cu K. L. Reich, de Joaquim Amat-Piniella, Club Editor ne transportă în ororile experienței concentraționare. O face printr-o recrea­re romanțată a vieții în lagăr, cu bază autobiografică, care, împreună cu relatarea ‘Nit i boira’, de Mercè Rodoreda, și cartea monumentală Els catalans als camps nazis, de Montserrat Roig, ar trebui să ocupe un loc de onoare în orice repertoriu al literaturii despre Holocaust. K. L. Reich include un postfață de Marta Marín-Dòmine, care explică funcționarea, condițiile și organizarea rezistenței clandestine la Mauthausen, un lagăr destinat „muncii până la epuizare”, unde deportații spanioli intrau ca „apatrizi”. De asemenea, prezintă contextul publicării acestei opere, apărută în 1963, și insistă asupra necesității (și consecințelor) de a privi, cu atenție, o istorie plină de torturi și morți. Anna K., de Martí Rosselló, este o raritate care ne împacă cu tot ceea ce are literatura neverosimil, grotesc și sublim. Recuperată de La Segona Perifèria și susținută de câțiva scriitori entuziaști (Borja Bagunyà, Tina Vallès), a fost una dintre marile surprize ale sezonului. Romanul spune povestea unei familii marcate de incest, violență și moarte. De asemenea, ne face să ne simțim puternici ca cititori (primim informații de tot felul despre ceea ce se întâmplă și se va întâmpla) în fața unor personaje neajutorate care se explică, în parte, prin ceea ce alții spun sau fac despre ele. Relecturată la douăzeci și cinci de ani de la apariție, Anna K. se arată ca ceea ce este: un artefact literar magnific care se joacă cu tot felul de convenții tragice și melodramatice pentru a exprima „stupoarea lumii când ziua s-a ridicat cu chef de a face rău și de a dezordona imposibilul”.

• Els sots feréstecs Raimon Casellas Barcino Ediție și epilog de Jordi Castellanos. Introducere de Maria Campillo 256 de pagini. 22,95 euro
• K. L. Reich Joaquim Amat-Pinella Club Editor Postfață de Marta Marín-Dòmine 384 de pagini. 19 euro
• Anna K. Martí Rosselló La Segona Perifèria Epiloguri de Tina Vallès și Borja Bagunyà 264 de pagini. 19,50 euro