În câteva cuvinte
Casa Roble, proiectată de Moisés Royo lângă Madrid, este o locuință de beton nominalizată la premiul Mies van der Rohe, care estompează granițele dintre interior și exterior, integrându-se armonios în peisajul natural. Designul inovator utilizează lumina naturală și o structură spiralată, culminând cu o saună inspirată din tradiția finlandeză.
Proiectată de arhitectul Moisés Royo, la doar câțiva metri de lacul de acumulare Pedrezuela, lângă Madrid, Casa Roble este o locuință remarcabilă, nominalizată la prestigiosul premiu Mies van der Rohe. Această creație arhitecturală redefinește granița dintre interior și exterior, îmbinându-se armonios cu mediul înconjurător.
Conform viziunii arhitectului, spațiile nu sunt închise, ci sunt "unite și interconectate de peisaj". La parter, zona de luat masa se contopește cu livingul și bucătăria, creând un flux continuu. Proiectul a fost conceput în jurul a două stejari seculari existenți pe teren, pe care Royo a refuzat să-i taie. Această decizie a influențat poziția, forma și relația casei cu mediul ambiant, demonstrând cum arhitectura poate respecta și valorifica natura.
Structura, predominant din beton, conferă casei un caracter "petros", similar unei peșteri, oferind un sentiment de refugiu și protecție. Fațada, cu liniile sale curbe delicate, reflectă o subordonare subtilă față de natură. Întreaga construcție este orientată spre nord, oferind vederi spectaculoase către Sierra de Guadarrama și lacul Pedrezuela.
Lumina naturală joacă un rol esențial în designul interior. Chiar dacă vederea principală este spre nord, orientarea atentă a ferestrelor permite luminii solare de la sud să pătrundă adânc în toate nivelurile casei, transformând trecerea zilei într-un "film" de lumină și umbre.
Interiorul Casei Roble este organizat în jurul unei "spirale invizibile", unde zonele sociale sunt situate la etajele inferioare, iar intimitatea crește pe măsură ce se urcă. Un element central, deși nu perfect centrat, este șemineul, considerat punctul de "cea mai mare tensiune" al casei. Deasupra sa, un element structural susține proeminențele mari ale acoperișului, iar căldura șemineului este canalizată către duș, transformând baia într-o "termă" sau saună finlandeză.
Moisés Royo compară arhitectura cu cinematografia, ambele având capacitatea de a influența percepția. El își definește abordarea ca fiind una "la serviciul contextului", acumulând experiențe și influențe, de la materialele robuste din Ciudad Real, unde a crescut, la cunoștințele despre ciment de la tatăl său și studiile despre Alvar Aalto în Finlanda. Casa Roble este astfel o fuziune a naturii, materialelor durabile și viziunii unui arhitect care înțelege cum să creeze un dialog între om și mediu.