Chitare cristaline și voci doritoare: Epoca folk-rock

Chitare cristaline și voci doritoare: Epoca folk-rock

În câteva cuvinte

Folk-rock, combinând melodii folk și instrumente rock, a fost unul dintre cele mai seducătoare, dar trecătoare genuri din anii '60. De la Byrds la Dylan: istoria și influența acestei direcții muzicale.


Folk-rock a fost unul dintre cele mai seducătoare, dar trecătoare genuri muzicale apărute în pop-ul anilor '60. A fost o perioadă în care melodiile folk s-au îmbinat cu instrumentația electrică a rock-ului, creând un sunet unic. Această combinație, condimentată cu versuri enigmatice și un sunet special de chitară, a cucerit rapid inimile ascultătorilor.

Cu toate acestea, folk-rock nu a apărut de la sine. Precursorii săi au fost trupe precum The Beau Brummels și The Searchers. Celor din urmă li se atribuie descoperirea sunetului amplu al chitarei cu 12 corzi, deși mai târziu s-a descoperit că a fost un efect al utilizării a două chitare cu șase corzi.

Acest subgen muzical a câștigat rapid popularitate, captivând mințile multor muzicieni. Roger McGuinn de la The Byrds a povestit că l-au invitat pe Bob Dylan să asculte interpretarea lor a piesei „Mr. Tambourine Man”, dar autorul nu și-a recunoscut melodia. Dylan, la rândul său, experimentase deja cu instrumente electrice în albumul său „Bringing It All Back Home”.

Formula succesului a fost simplă. Producătorul Tom Wilson a folosit muzicienii lui Dylan pentru a înregistra o compoziție despre problema înstrăinării, creând hitul „The Sound of Silence”. Această melodie a deschis ușa pentru mulți alți interpreți.

Folk-rock a unit atât trupe rock adevărate (Lovin’ Spoonful, Buffalo Springfield), cât și cântăreți-autori care au adăugat aranjamente orchestrale (Fred Neil, Tom Rush). În această direcție au lucrat și interpreți folk cunoscuți, precum Judy Collins și Joan Baez, precum și artiști din anii '50, cum ar fi Bobby Darin și Dion.

Fenomenul s-a răspândit și peste ocean. În Marea Britanie, s-au inspirat din exemplul The Animals, iar în Europa continentală, folk-rock a prins rădăcini în Franța, Italia și Spania. Dar de ce acest gen a dispărut atât de repede? Probabil, s-a transformat în rock psihedelic, iar apoi, sub influența noilor tendințe, a trecut în country-rock. Dar, în ciuda caracterului său trecător, folk-rock rămâne o comoară muzicală, demnă de a fi studiată. Pentru a face cunoștință cu acest gen, este recomandat să acordați atenție colecțiilor „When Will They Ever Learn?” și „Jingle Jangle Morning”.

Про автора

Ana-Maria este o jurnalistă de investigație experimentată, specializată în corupție și scandaluri politice. Articolele ei se remarcă prin analize aprofundate și atenție la detalii.