În câteva cuvinte
Piesa de teatru "Mâna" (titlul original: "A Behanding in Spokane") a dramaturgului Martin McDonagh a avut premiera la Teatrul La Villarroel din Barcelona, prezentând povestea unui bărbat care își caută mâna amputată timp de 27 de ani.
Dramaturgul și cineastul britanico-irlandez Martin McDonagh este renumit pentru teatrul său plin de violență, răutate și umor negru. Autor al unor succese precum "Regina frumuseții din Leenane" și "Omul-pernă", piesele sale sunt adesea comparate cu filmele lui Quentin Tarantino, al cărui mare admirator se declară McDonagh.
Piesa sa, "Mâna" (titlul original fiind "A Behanding in Spokane"), a avut recent premiera la Teatrul La Villarroel din Barcelona. Spectacolul este promovat ca fiind „comedia neagră a sezonului”, deși criticii sugerează că această etichetă ar putea fi o exagerare.
Acțiunea se petrece în Tarlington, un oraș fictiv din Ohio, într-o cameră de hotel de pe marginea drumului. Scenografia lui Sebastià Brosa ne plasează într-o cameră surprinzător de elegantă și vintage. Personajul principal este Carmichael, un bărbat misterios care își caută de douăzeci și șapte de ani mâna care i-a fost amputată de niște „rednecks”.
Povestea este simplă și neverosimilă, dar se încadrează perfect în peisajul Americii profunde – un tărâm al rataților și un eșantion de diverse patologii mintale. Pe lângă Carmichael, în poveste apar Mia Sala-Patau și Soribah Ceesay, doi tineri care ar trebui să-i livreze mâna, și Mervin, excentricul recepționer al hotelului.
Lejeritatea și lipsa de profunzime a poveștii sunt susținute de patru actori buni de comedie:
- Pol López este mai măsurat decât în aventurile sale teatrale anterioare și îl portretizează nuanțat pe acest om aparent periculos care, la fel ca noi toți, este exasperat de un apel telefonic de la mama sa.
- Mia Sala-Patau și Soribah Ceesay își fac treaba ca niște infractori de duzină, deși interpretarea lor este ușor exagerată din cauza viziunii regizorale.
- Albert Prat demonstrează din nou că este un mare comic. Monologul său ilustrează perfect golul existențial al acestor personaje, unde viața sau moartea nu par să aibă o importanță prea mare.
Spectacolul amintește de filmul "Four Rooms" (1995), unde un băiat de serviciu încerca să rezolve cele mai neverosimile probleme într-un hotel. La fel ca acel film, "Mâna" este un spectacol foarte distractiv, ceea ce, în vremurile actuale, este deja un mare lucru.