Adaptarea teatrală și muzicală a romanului „Concert Baroc” (Concierto Barroco) de Alejo Carpentier a fost primită cu entuziasm. Ceea ce creatorii au descris ca „o acțiune teatrală și muzicală” ar fi putut degenera într-o cerebralitate insipidă, care nu ar fi făcut dreptate grației și măiestriei cu care scriitorul își desfășoară lumea sa caleidoscopică, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

Regizorul scenic Pol Roig, de asemenea dramaturg al adaptării, a subliniat ideea unei „dramaturgii bazate pe imagini”. Roig s-a inspirat din ideea Wunderkammers, sau cabinete de curiozități, din secolele XVII și XVIII, care funcționează ca un echivalent vizual perfect al verbalității strălucitoare a lui Carpentier. Contribuția lui Alejandro Gómez Palomo, responsabil cu designul vestimentar, este esențială în construirea identității contemporane a acestui „Concert Baroc”, „el îmbracă omul baroc actual”. Dani Espasa (direcție muzicală), Ester Guntín (direcție de mișcare) și Mireia Sintes (iluminat) completează direcția artistică a proiectului.

Roig ancorează acțiunea într-o Veneție vag din secolul al XVIII-lea, unde instrumentele de muzică veche și atmosfera barocă coexistă cu elemente anacronice, precum un semn de circulație sau un fel de tub de aer metalic, care se deplasează pe scenă într-un mod neliniștitor, ca un deșeu galactic plutind în gravitație zero. În acest spațiu transtemporal, compozitorii baroci dialoghează cu fantomele lui Wagner și Stravinsky, în timp ce trompetele operei Motezuma, de Vivaldi, se conectează cu cele contemporane.

Adaptarea „Concertului Baroc” a reușit să evite capcana cerebralității insipide, captivând publicul cu o încărcătură emoțională puternică, care a făcut ca piesa să se ridice deasupra micilor imperfecțiuni tehnice și/sau de montaj. Spectacolul, care va fi prezentat pe 14 și 15 noiembrie, se încheie cu o compoziție electronică de Judith Solé și supratitruri apocaliptice, sugerând o rugăminte tulburătoare pentru liniște.