În câteva cuvinte
Carlos Boyero a exprimat o opinie mixtă despre filmul „Oraș fără somn”, recunoscând autenticitatea sa documentară, dar criticând lipsa de impact emoțional. El subliniază că valoarea esențială a cinematografiei constă în capacitatea de a angaja spectatorul, nu doar de a reflecta realitatea.
Renumitul critic de film Carlos Boyero a publicat recent o recenzie detaliată a peliculei „Oraș fără somn”, în regia lui Guillermo Galoe. Acțiunea filmului se desfășoară în cea mai mare așezare neregulată din Europa, un loc descris de critic ca fiind „întunecat”. Boyero consideră că filmul, care îmbină elemente de ficțiune și documentar, nu a reușit să-l captiveze emoțional. „Cred că ceea ce văd și aud este real, nu există manipulare a spectatorului, dar asta nu înseamnă că materialul mă pasionează sau mă emoționează”, afirmă criticul.
Boyero descrie locația filmului ca un cadru dificil și aspru. El recunoaște că nu a vizitat niciodată un astfel de loc, dar cunoaște oameni care au fost acolo, căutând hrană sau „droguri puternice”, ori din motive profesionale, și care povestesc despre o imagine sumbră. Intriga filmului îi are ca actori pe rezidenții așezării și se concentrează pe mutarea lor iminentă în case de protecție oficiale.
Deși laudă personajul unei fetițe „tulburătoare, mai deșteaptă decât foamea” și atmosfera creată, Boyero consideră că filmul are nevoie de mai mult și nu reușește să-i ofere acest lucru. „Starea mea de spirit nu se schimbă pe parcursul proiecției. Intru la fel cum ies. Nimic care să mă emoționeze în mod special”, spune el. „Faptul că totul pare sau este real, că filmează o bucată de realitate, nu consider că este valoarea esențială a cinematografiei. Sunt dispus să cred minciuni dacă reușesc să mă implic în ceea ce mi se povestește”, conchide criticul.