Noul film „Sirāt” de Oliver Laxe atrage atenția asupra culturii rave ca exemplu de formă alternativă de organizare și rezistență. Rave-urile, care au apărut ca răspuns la politicile lui Thatcher în Marea Britanie, oferă un model de adaptabilitate și experiență colectivă care poate fi relevant și astăzi. Autorul articolului, activistul Raimundo Viejo Viñas, analizează modul în care cultura rave, cu accentul său pe auto-organizare, introspecție și crearea de comunitate, poate servi drept inspirație în condițiile actuale.

Filmul „Sirāt” spune povestea căutării unei fiice la un rave în deșertul marocan. Această poveste servește ca punct de plecare pentru reflecții asupra naturii culturii rave. Rave-urile, care au apărut ca o contrapondere la politicile lui Thatcher, au reușit să ofere o alternativă la neoliberalism, creând comunități bazate pe comunitate, nu pe individualism.

Autorul subliniază faptul că cultura rave, cu accentul său pe auto-organizare, a devenit un răspuns la izolarea socială și instabilitatea economică tot mai mari. Spre deosebire de mișcările politice tradiționale, rave-urile se concentrează pe transformarea internă, autocunoaștere și crearea de legături puternice în cadrul comunității. Utilizarea de psihedelice devine un instrument pentru autoanaliză, iar cultura rave în sine este un loc unde se formează legături sociale puternice.

Articolul examinează, de asemenea, conceptul de „egregor” – inconștientul colectiv care apare în comunitățile rave. Cultura rave oferă o „politică extatică” care diferă de modelele politice tradiționale. Se concentrează pe experiență, experiență și căutarea armoniei în interiorul comunității, mai degrabă decât pe instituții politice formale.

În concluzie, autorul pune întrebarea despre aplicabilitatea practică a culturii rave în lumea modernă. În ciuda lipsei unei scări care să permită provocarea statului, rave-urile pot servi ca sursă de inspirație pentru căutarea de noi forme de organizare și rezistență, punând sub semnul întrebării modelele obișnuite de consum și participare politică.

Elementul cheie este căutarea fiicei la un rave, care devine o metaforă pentru căutarea unor modalități alternative în politica modernă. Cultura rave, prin urmare, apare ca un exemplu de auto-organizare și rezistență, oferind o alternativă la neoliberalism și inspirând căutarea de noi forme de existență și interacțiune.