În câteva cuvinte
Dansul contemporan din Spania și din lume se ridică împotriva ageismului, cu tot mai multe companii și coregrafi care includ dansatori de vârstă mijlocie și seniori în producțiile lor, demonstrând că vârsta nu este o barieră în artă. Această mișcare redefinește percepția asupra corpului și mișcării, punând în valoare experiența și expresivitatea artiștilor maturi.
Cât durează cariera unui dansator? Există viață artistică în dans după 40, 50 sau chiar 60 de ani? Stereotipul legat de această disciplină, adesea asociat cu tinerețea și anumite canoane fizice, face ca aceste întrebări să fie frecvente. Totuși, un număr tot mai mare de artiști se revoltă împotriva acestor prejudecăți sociale și culturale.
Mai multe spectacole de dans contemporan, prezentate recent în Spania, aduc în prim-plan dansatori maturi, punând accent pe experiența și expresivitatea lor. "După vârsta de patruzeci de ani, nu ne deteriorăm, ci dansăm și revendicăm corpul dintr-un alt loc", explică Jordi Vilaseca, în vârstă de 43 de ani, co-director al Proiectului Larrua. Această companie, care sărbătorește zece ani de activitate, a înființat o nouă ramură, La Senior de Larrua, dedicată artiștilor de peste 40 de ani.
Spectacolul lor de debut, „You have an inner world, so what?”, a fost primit cu entuziasm. Vilaseca și co-directorul Aritz López (37 de ani) subliniază că publicul a fost uimit de energia și talentul dansatorilor seniori. „Există mult ageism în dans și situațiile care nu ar trebui normalizate sunt adesea acceptate. De aceea, a fost esențial să creăm această nouă companie unde dansatorii de peste patruzeci de ani pot continua să celebreze corpul și să-și revendice vizibilitatea”, a adăugat Vilaseca.
Această tendință nu este nouă. Compania germană tanzfuchs PRODUKTION, fondată în 2015, și-a propus să exploreze întrebări despre ageism, având în distribuție dansatori de peste patruzeci de ani. De asemenea, legendara coregrafă Pina Bausch a fost o pionieră în integrarea dansatorilor vârstnici, inclusiv amatori, în producțiile sale, explorând teme legate de trecerea timpului și condiția umană. Mai recent, coregrafa braziliană Cristina de Olivera a creat lucrări precum „Las Muchas” și „Los Muchísimos”, punând în scenă femei de peste 70 de ani și, respectiv, un grup de bărbați maturi, explorând masculinitatea și fragilitatea prin dans.
Eva Guerrero, coregrafă din Bilbao, a prezentat „Hasta el último baile”, o lucrare rezultată dintr-un studiu despre dans și sănătate cu femei de peste 65 de ani. Aceasta a arătat cum mișcarea le-a îmbunătățit mobilitatea și a oferit o cale de a combate singurătatea. Pe 6 decembrie, compania Mal Pelo va prezenta „The Secret”, o producție cu doisprezece artiști de diferite generații, explorând moștenirea și identitatea prin dans.
