Numeroase vedete muzicale, inclusiv legendarul Andrés Calamaro, lansează tot mai rar albume noi. Dacă în trecut Calamaro scotea mai multe discuri simultan, din 2018 nu a mai publicat piese noi. Această tendință nu este specifică doar Spaniei, ci se observă la nivel mondial: mulți artiști de renume au încetat să mai scoată muzică nouă, în ciuda promisiunilor anterioare de a continua lupta pe "frontul discografic".

Nu se poate afirma categoric că aceste "pauze creative" sunt cauzate doar de un calcul rece al costurilor și beneficiilor; circumstanțele personale ale artiștilor joacă, de asemenea, un rol semnificativ. Cu toate acestea, există și exemple contrare: Manolo García, Bunbury, Miguel Ríos sau Fito Cabrales continuă să fie activi. Printre "stahanoviștii" industriei muzicale se remarcă Willie Nelson, un nonagenar a cărui discografie include deja 103 albume.

Experții din industria muzicală – reprezentanți ai caselor de discuri și manageri – inițial nu au observat această tendință în agitația cotidiană. Însă, după o reflecție mai profundă, au oferit mai multe explicații. Se constată că la conducerea marilor companii de discuri sunt mai puțini vizionari, capabili să inspire artiștii să lanseze noi materiale. Pandemia a influențat, de asemenea, abordarea multor muzicieni: unii au descoperit confortul de a nu mai fi nevoiți să înregistreze sau să plece în turnee.

Importanța spectacolelor live crește în detrimentul înregistrărilor în studio, deoarece acestea satisfac nevoia artiștilor de a comunica și de a se exprima. Turneele au devenit mai lungi și mai complexe de organizat, necesitând muzicieni suplimentari, montaje scenice complicate și asigurări. Vârsta reduce, de asemenea, energia necesară pentru a compune și a înregistra, chiar și în cazul studiourilor de acasă.

Artiștii se confruntă cu descurajarea atunci când eforturile lor nu sunt recompensate sau înțelese. Există percepția că generația mai în vârstă (boomers) este văzută ca un blocaj pentru creativitatea tinerilor, fără a se pune sub semnul întrebării sistemul în sine. De asemenea, este perfect legitim să amâni sau să nu lansezi înregistrări deja finalizate, așa cum face Manu Chao, care preferă să facă turnee și să ignore industria tradițională.

Relațiile dintre artiști și casele de discuri s-au schimbat. Mulți își produc singuri lucrările, pe care apoi le licențiază unor companii mari, ca de exemplu Alejandro Sanz. Casele de discuri, la rândul lor, nu simt o nevoie urgentă de piese noi, deoarece principala lor sarcină a devenit "promovarea brandului" și monetizarea cataloagelor existente prin publicitate și licențiere. Cu toate acestea, există și excepții, cum ar fi Bob Dylan, a cărui moștenire aparține în totalitate CBS (acum Sony).

Experții subliniază că absența noilor lansări nu trebuie judecată fără a lua în considerare circumstanțele profesionale individuale ale fiecărui artist. Spre deosebire de aceștia, artiștii tineri trebuie să fie constant activi pentru a-și menține prezența pe rețelele sociale și a-și consolida reputația. Deși un nou album al unui veteran mărește, de asemenea, amprenta acestuia pe platformele de streaming, acest lucru ar putea să nu fie suficient pentru a combate lipsa de motivație a celor care "au văzut și au făcut totul".