În câteva cuvinte
Articolul analizează controversata imagine a Rosaliei, care adoptă o estetică "călugărească" pe coperta albumului "Lux" și în aparițiile publice, contrastând-o cu realitatea istorică a vieții monahale. Se pune sub semnul întrebării autenticitatea acestei reinterpretări și posibila ignorare a conținutului profund și adesea dureros al simbolurilor religioase.
Discuțiile despre revenirea religiei și a imaginii călugărițelor în cultura populară sunt tot mai frecvente. Un exemplu recent este artista Rosalía, care pe coperta ultimului său album și în aparițiile publice, adoptă o estetică "călugărească". Această abordare a stârnit o serie de întrebări și interpretări diverse.
O femeie cu părul acoperit de o eșarfă albă și corpul constrâns de o cămașă de forță este oare o călugăriță? Criticii se întreabă unde se regăsește dimensiunea monahală în stilul de viață al Rosaliei – în opulența în care trăiește, în hipersexualizarea cu care se prezintă în public sau în videoclipurile care ar trebui să exprime o spiritualitate recent descoperită? Abținerea, modestia sau renunțarea la trup par să lipsească cu desăvârșire din imaginea artistei, iar aceste contradicții sunt adesea ignorate.
Rosalía excelează în cultivarea ambivalenței, o strategie eficientă pentru a-și extinde audiența. Astfel, ea reușește să seducă atât publicul modern, cât și pe cel neoconservator, care aderă la ideea unor ființe superioare și invizibile. Acest fenomen este prezentat ca o formă de muzică, artă și reinterpretare a simbolurilor și imaginilor, o practică firească pentru orice creator.
Problema apare atunci când această reapropriere a unor elemente culturale devine înșelătoare, ignorând conținutul lor mai profund, adesea tulburător și dăunător. Se speculează că Rosalía, în rolul său de "călugăriță", ar putea influența tinerele să intre în mănăstiri, însă oare cine știe cu adevărat ce înseamnă să fii călugăriță? Realitatea, departe de fanteziile vizuale, este aceea a unor femei supuse unei structuri de dominație masculină de lungă durată – Biserica.
Experiențe anterioare cu călugărițe adevărate au relevat vieți de abnegație, izolare și represiune dureroasă. Alegerea era adesea între a se căsători cu un bărbat sau a se "căsători cu Dumnezeu", implicând o viață dedicată slujirii preoților, care includea gătitul și curățenia. Este surprinzător cum aceleași voci care până ieri încurajau libertatea, acum par să sugereze adoptarea unui rol monahal. Această fluctuație culturală reflectă o lume tot mai fluidă și evanescentă.
