Sub straturile de albastru ale operei „Pictură”, un ulei pe pânză pictat de Joan Miró între 1925 şi 1927, pe care artistul a dăruit-o prietenului său Joan Prats şi care este conservată de Fundaţia cu acelaşi nume din Barcelona, se ascundea portretul lui Dolors Ferrà Oromí, mama pictorului catalan, realizat de Cristòfol Monterrat Jorba în 1907. Echipa de cercetători de la Fundaţia Joan Miró a anunţat descoperirea joi, după identificarea mamei artistului datorită ultimelor progrese tehnologice în domeniul conservării operelor de artă. Fundaţia va lansa joi un documentar realizat împreună cu Fundaţia La Caixa, care prezintă procesul de cercetare ce a dus la această descoperire sub pictură.

Geneza descoperirii datează dintr-un prim raport despre „Pictură”, scris în 1978 de restauratorul Josep Xarrié. În document, Xarrié detalia realizarea unei prime radiografii care a dezvăluit „cu destulă exactitate că tabloul existent sub pictura lui Miró era un portret de doamnă de la sfârşitul secolului trecut sau începutul prezentului”, fără a se putea identifica identitatea persoanei portretizate. Raportul relata, de asemenea, starea proastă de conservare a operei din cauza pierderilor şi fisurilor.

Având în vedere acest precedent, şi datorită apariţiei de noi tehnici de conservare în ultimii ani, cum ar fi radiaţia electromagnetică, lumina ultravioletă şi infraroşie, radiografia sau imaginea spectrală, cercetătorii de la Fundaţia Joan Miró s-au angajat într-un nou proiect ştiinţific pentru a obţine o imagine a picturii subiacente, cu un nivel de detaliu mult mai mare decât prima.

Elisabet Serrat, şefa departamentului de Conservare şi Restaurare de la Fundaţia Miró, explică descoperirea portretului sub lucrare.

Deşi nu au avut succes dintr-o dată, deoarece nu au putut identifica femeia cu niciunul dintre portretele deţinute de artist în Barcelona, contactul cu sediul din Mallorca al Fundaţiei a reuşit să deblocheze căutarea. „Din Mallorca mi-au spus: ‘De ce nu încerci să vii aici, căci avem multe portrete de familie ale lui Miró?’ Când am intrat şi am văzut portretele, am constatat că erau exact la fel cu radiografia pe care o aveam. Astfel, am putut identifica faptul că era vorba despre mama pictorului”, a explicat Elisabet Serrat, directoarea echipei de cercetare.

Cercetătorii au detectat, observând cu lumină razantă, anumite reliefuri vizibile pe suprafaţa operei, care au putut fi identificate ca fiind broşa şi cerceii din portretul lui Dolors Ferrà. Două detalii pe care Miró „ar fi putut să le elimine cu uşurinţă, dar pe care a decis să le păstreze ca manifestare a materiei care vine de dedesubt”, a subliniat Serrat.

Direcţia Fundaţiei Joan Miró a explicat că au în vedere două ipoteze. Prima, că artistul a folosit pânza cu portretul mamei sale dintr-o chestiune practică. „Poate că Miró pur şi simplu avea nevoie de o pânză în acel moment”, a spus Serrat. Pe de altă parte, ar putea fi un act de rebeliune, deoarece, pictând peste alte opere de artă pe care pictorul le considera academice, artistul ar fi îndeplinit „asasinarea picturii”, după cum a relatat Daniel Marko, directorul fundaţiei.

„Pictură” nu este singura lucrare în care Miró s-a folosit de picturi ale altor artişti pentru a picta deasupra. Artistul a pictat peste portrete între anii patruzeci şi cincizeci, iar în deceniile următoare a făcut-o peste peisaje. În ambele cazuri, Miró a lăsat o dovadă a picturilor academice subiacente pentru a-şi manifesta poziţia critică faţă de acest tip de pictură, pe care o considera goală. „Îmi imaginez că, dacă Miró ar fi aici, ne-ar spune: ‘V-a luat atât de mult timp să descoperiţi asta?’”, a conchis Marko.