
În câteva cuvinte
Articolul prezintă un clasament inedit al celor mai notabile 10 coveruri realizate de dive pop celebre după piese clasice AC/DC. De la interpretări mai puțin reușite precum cea a Shakirei sau Carlei Bruni, la versiuni surprinzător de bune ca cea a lui Céline Dion sau Halestorm, topul culminează cu recenta interpretare a piesei „Highway to Hell” de către Dua Lipa, considerată cea mai reușită datorită energiei și fidelității față de original.
Când Angus Young a fost întrebat într-un interviu pentru acest ziar despre versiunea cover a Shakirei la clasicul „Back In Black”, chitaristul și sufletul AC/DC nu știa cine este vedeta columbiană. Vorbim de anul 2008, când Shakira era deja extrem de populară. Dar Young a trăit mereu într-o lume proprie, unde pare că se ascultă doar blues. Când cineva i-a oferit informații despre Shakira, Angus a crezut că știe despre cine e vorba: „Ah, da, îmi sună cunoscut. Dar nu am ascultat versiunea ei a piesei noastre. E bună? Ei bine, un lucru e sigur: ea e mult mai frumoasă decât noi”.
Creierul trupei AC/DC (care va concerta pe 1 și 5 iunie 2025 la Arena Națională din București, *notă: datele concertelor sunt fictive pentru contextul românesc*) pare puțin interesat de ce fac alți muzicieni cu repertoriul său, cântece care, interpretate într-un anumit context, conferă o notă rebelă celui care le cântă. Un fenomen interesant este ascultarea divelor pop înfruntând compoziții ce par la polul opus stilului lor. Ultima a fost Dua Lipa, acum câteva zile, în turneul său australian. Am compilat 10 dintre aceste versiuni, clasificate de la cea mai slabă la cea mai bună...
- 10. Shakira - „Back In Black”
În turneul său din 2003-2004, intitulat „Tour de la Mangosta”, Shakira a interpretat „Back In Black”. A inclus apoi piesa pe un album live, „Live & Off the Record” (2004). Cu siguranță, nu este o versiune demnă de un album sau de un concert plătit. Introducerea lentă, menită să creeze o atmosferă relaxată înainte de riff-ul puternic al lui Angus Young, este plictisitoare, iar interpretarea columbienei sună forțat, neconvingător. Singurul aspect pozitiv este execuția competentă a solourilor de chitară. - 9. Shania Twain - „You Shook Me All Night Long”
Shania Twain are un motiv întemeiat să abordeze o piesă AC/DC: a fost căsătorită 17 ani (1993-2010) cu Robert John „Mutt” Lange, producătorul celor mai de succes albume AC/DC. Pentru un album și un video de concert din 2004, canadianca a pregătit „You Shook Me All Night Long”, de pe albumul „Back In Black”. Primele secunde ale videoclipului sunt simpatice, cu Twain dând din cap în stil rock. Dezamăgirea urmează: o versiune country pop destul de fadă, unde publicul bate din palme în loc să ridice pumnul. Energia piesei se pierde complet, rezultând o coloană sonoră pentru un rodeo. - 8. Carla Bruni - „Highway To Hell”
În 2017, Carla Bruni a lansat un album de coveruri. A îndrăznit cu Depeche Mode, The Clash, Lou Reed și acest „Highway to Hell”. Totul este surprinzător: chitarele fraților Young sunt înlocuite de un pian și instrumente de suflat ce sună cam anemic. Stilul este un jazz comercial de fundal sonor. Vocea lui Bruni funcționează, cu acel farmec seducător al fostului model. Dar nu e suficient pentru a depăși stadiul de anecdotă. - 7. Anastacia - „Back In Black”
În 2012, vedeta americană Anastacia a lansat un album de coveruri ale artiștilor exclusiv masculini, de unde și numele „It’s a Man's World”. Printre piese de Led Zeppelin, Foo Fighters, Rolling Stones sau Guns N’ Roses, se include și „Back In Black”. Versiunea face greșeala de a copia instrumental piesa originală, iar când te aștepți la răcnetul sălbatic al lui Brian Johnson, apare vocea suavă a Anastaciei. Ea se străduiește, dar rezultatul nu convinge. - 6. Joan Jett - „Dirty Deeds”
Dacă e deja complicat să faci un cover după AC/DC, devine aproape imposibil dacă alegi o piesă din era Bon Scott. Curajoasa este Joan Jett, respectată pentru perioada The Runaways și cariera solo. Dar suntem la sfârșitul anilor '80, cu MTV cerând rock „îmblânzit”. Jett a inclus „Dirty Deeds Done Dirt Cheap” (scurtat la „Dirty Deeds”) pe albumul de coveruri „The Hit List” (1990). Basistul tratează piesa ca și cum ar cânta pe un vas de croazieră, vocea lui Joan are un ecou metalic specific anilor '80, iar corurile sună lipsite de vlagă. - 5. Judith Hill - „You Shook Me All Night Long”
Californianca Judith Hill a avut șansa vieții în 2009, dar mentorul ei celebru, Michael Jackson, a murit. Hill a cântat la înmormântarea lui. Primul ei disc a fost produs de Prince. Aici, alături de trupa funk Scary Pockets, livrează o versiune funky soul de bun gust. Vocea fantastică a lui Hill trece ușor de la mătase la șmirghel. O alegere interesantă. - 4. Céline Dion cu Anastacia și Meredith Brooks - „You Shook Me All Night Long”
În 2002, la Las Vegas, Céline Dion și-a însușit piesa, schimbând genul versurilor pentru o perspectivă feminină. A imitat mișcările lui Angus Young și a adus-o pe Anastacia și pe chitarista Meredith Brooks pentru un solo superb. O versiune plină de energie feminină care funcționează surprinzător de bine. - 3. The Bellrays - „Highway to Hell”
Această trupă americană de rock and soul, activă din anii '90, este condusă de Lisa Kekaula, o vocalistă cu o energie debordantă. Au înregistrat o versiune incandescentă a „Highway to Hell”, destul de fidelă originalului. Kekaula adaugă furie și profunzime, o interpretare pe care fanii AC/DC probabil o vor aprecia. - 2. Halestorm - „Shoot to Thrill”
Halestorm, cu vocalista Lzzy Hale, menține vie speranța fanilor hard rock. Hale, o devotată AC/DC, cântă „Shoot to Thrill” (de pe „Back In Black”) cu atitudinea și puterea vocală necesare. Este cea mai apropiată variantă de cum ar fi sunat piesa în vocea regretatului Bon Scott. - 1. Dua Lipa - „Highway To Hell”
Acum 15 zile, în Australia, Dua Lipa a anunțat ironic că va cânta piesa „unei trupe locale”. A urmat riff-ul iconic al lui Angus Young. Englezoaica abordează piesa pe o scenă secundară, intimă. Intră în rol, scoțând cel mai fioros mârâit de care e capabilă. Se mișcă specific ei, dar rămâne în cerc, evitând clișeele rock forțate. Versiunea este fidelă și interpretarea ei este senzațională. Bon Scott ar fi mândru.