O fustă țesută din resturi de anvelope, o rochie făcută din gulere de cămașă, costume din prosoape de bucătărie, fuste care sunt curele suprapuse… La prima vedere, nu era ceea ce te-ai aștepta de la o prezentare de modă desfășurată în luxoasa Place Vendôme din Paris, dar doar la prima vedere. Designerul său, Ellen Hodakova, tocmai câștigase Premiul LVMH (cel mai prestigios premiu pentru designeri debutanți, în valoare de 400.000 de euro) cu un brand care avea doar câteva colecții și trei ani de existență. Acolo se aflau aproape toți editorii de modă prestigioși, acei noi prescriptori care astăzi fac critică de colecții via Instagram, și o mulțime de cumpărători de la magazine multibrand influente.

Însăși Lotta Volkova, poate cea mai faimoasă stilistă din lume, responsabilă pentru recentul succes viral al prezentărilor Miu Miu, s-a ocupat de îmbrăcarea modelelor cu rochii create din pantaloni, pantaloni creați din cizme și cizme create din tuburi de plastic. Descrisă astfel, acea prezentare ar putea părea una dintre acele colecții de absolvire realizate de anumiți studenți la modă cu mai multe idei și îndrăzneală decât tehnică, dar adevărul este că acel show din septembrie trecut, al doilea al lui Hodakova la Paris, a fost perceput ca începutul a ceva diferit, străin de moda însăși, așa cum au fost percepute la vremea lor – păstrând proporțiile – primele prezentări ale lui Martin Margiela sau Vetements.

„Designurile mele sunt un exercițiu de memorie, o reflecție a copilăriei mele”, explică designerul suedez.

Ellen Hodakova (care poartă numele bunicii materne, „reperul ei în viață”) a crescut la o fermă alături de mama sa, croitoreasă, și tatăl său, fost militar, practicând un stil de viață bazat pe autosuficiență. „Număram monedele și ne cultivam propria mâncare. Educația mea are mult de-a face cu ingeniozitatea. Mama m-a învățat să privesc obiectele cu imaginație”, își amintește ea, „decora casa cu mobilă de tot felul și din toate epocile. Eu purtam hainele ei, care erau foarte variate, paltoane grele și rochii foarte ușoare”. Această idee, de a face din necesitate virtute, a devenit de-a lungul anilor laitmotivul muncii sale, mai întâi ca artistă și sculptoriță și apoi ca designer: „Studiile la școala de artă mi-au deschis ochii. Am început să pun la îndoială multe idei legate de corp și relația sa cu mediul înconjurător, pe care apoi le-am transpus în design”, povestește ea. În plină pandemie, lucrând într-un studio din Stockholm alături de alți artiști, Hodakova și-a dat seama că dorea să facă sculpturi în mișcare, să reflecteze asupra corpului și ideii de perfecțiune, luând ca punct de plecare toate acele obiecte aparent inutile pe care ea, în copilărie, le transforma în elemente decorative sau jucării.

Un moment din prezentarea primăvară-vară 2025 a lui Hodakova, în timpul Săptămânii Modei de la Paris.Nils Edstrom

Multe branduri și designeri, mari sau mici, lucrează astăzi cu upcycling, adică pornind de la țesături sau articole de îmbrăcăminte aruncate. Hodakova, însă, merge mai departe: nu reciclează vechiul, ci recontextualizează banalul „pentru a-l vedea cu alți ochi”, spune ea. „Procesul meu creativ implică întotdeauna disecarea lucrurilor și asamblarea lor, ca un puzzle”, explică ea. Punctul de plecare este întotdeauna intuiția: „Este aproape magic când dai peste ceva ce ți se pare interesant și îți vine ideea cum să-l combini și să construiești cu el”, spune ea. Acel ceva pot fi curele, cârpe de bucătărie, corzi de chitară, rame de tablouri sau chiar linguri, precum acel top purtat de Cate Blanchett vara trecută, compus din peste o sută de linguri împletite ca niște franjuri.

Ellen Hodakova a revoluționat moda cu designurile sale, creații care frizează suprarealismul: costume din prosoape de bucătărie, fuste care sunt curele suprapuse, rochii create din pantaloni, pantaloni creați din cizme, cizme create din tuburi de plastic și fuste țesute din resturi de anvelope.Nils Edstrom

„Ellen schimbă conversația despre ce înseamnă să fii sustenabil astăzi. Folosește relicve, precum aceste linguri vechi, salvate din zona rurală suedeză, pentru a crea proporții neașteptate și noi asocieri. Bunica ar fi mândră!”, scria atunci pe Instagram stilista actriței, Elizabeth Stewart. Dar designerului nu-i place să vorbească doar despre sustenabilitate sau reciclare, două concepte de care se abuzează astăzi în modă, de multe ori fără o implicare reală în mediu. Mesajul ei este mult mai radical: „Adevărata creativitate apare din lipsuri sau limitări. Imaginați-vă ce ar putea face brandurile dacă li s-ar restricționa resursele pentru a produce lucruri noi”, propune ea. Această idee bazată pe recontextualizare și ingeniozitate nu modelează doar procesul ei creativ, ci întregul ei sistem de credințe.

Ellen Hodakova a revoluționat moda cu designurile sale, creații care frizează suprarealismul: costume din prosoape de bucătărie, fuste care sunt curele suprapuse, rochii create din pantaloni, pantaloni creați din cizme, cizme create din tuburi de plastic și fuste țesute din resturi de anvelope.Nils Edstrom

Hodakova își numește colecțiile „convenționale” și le numerotează cu cifre care încep întotdeauna cu 11, numărul ei norocos. Poate părea că o rochie făcută dintr-o perdea veche și rama unui tablou, precum cea prezentată în ultimul ei show, este orice altceva decât convențională, dar „cine nu are așa ceva în casă? Este vorba despre a deschide mintea pentru ca vechiul să devină nou”, spune ea. Lucrând prin asamblarea obiectelor, ea creează direct pe corp, precum vechii couturieri („încă din școală mi-am dat seama că nu știu să lucrez pe plan, am nevoie de lucruri de rupt sau deformat”, spune ea), dar, spre deosebire de ei, nu caută perfecțiunea formelor, ci exact opusul.

Ellen Hodakova a revoluționat moda cu designurile sale, creații care frizează suprarealismul: costume din prosoape de bucătărie, fuste care sunt curele suprapuse, rochii create din pantaloni, pantaloni creați din cizme, cizme create din tuburi de plastic și fuste țesute din resturi de anvelope.Nils Edstrom

Ea însăși a clarificat acest lucru într-un text primit de invitații la prezentare, scris de critica de artă Nora Arrhenius Hagdahl: „Odată ce atingi forma ideală, nu mai rămâne nimic din tine. Devii o idee. În prezent, formele ideale se schimbă atât de repede încât nu le poți prinde. Încearcă să fii perfect și vei sfârși dezamăgit și depășit. Acesta este un sfat excelent”, spunea textul, explicând cu argumente neobișnuite pentru o prezentare de modă: „Cara, Angelina, Bella, Sophia, desigur că nu sunt reale, sunt exemple digitale ale unui fel de perfecțiune performativă. Bella și-a injectat buzele. Era frumoasă, dar acum este perfectă. Era frumoasă și acum este ca toată lumea”. „Mă interesează petele, greșelile și imperfecțiunile pentru că ele sunt realitatea”, explică designerul. Într-o industrie dominată de canoane de frumusețe din ce în ce mai inaccesibile și omogene, Hodakova nu vrea să fie perfectă, vrea să fie autentică.

Ellen Hodakova a revoluționat moda cu designurile sale, creații care frizează suprarealismul: costume din prosoape de bucătărie, fuste care sunt curele suprapuse, rochii create din pantaloni, pantaloni creați din cizme, cizme create din tuburi de plastic și fuste țesute din resturi de anvelope.Johnny Dufort

Poate părea că această filozofie de viață și, mai ales, acest mod de a crea prin deconstruirea și legarea obiectelor cotidiene are mai mult de-a face cu arta decât cu moda, mai mult cu performance-ul decât cu o afacere comercială. Cu toate acestea, designerul suedez a reușit, ca în copilărie, să creeze o companie autosuficientă. Există designuri care, desigur, sunt piese unice, având în vedere efortul pe care îl implică și tipul de obiecte utilizate pentru a le da formă, dar adevărul este că Hodakova vinde nu doar prin intermediul site-ului său web, ci și în aproape zece magazine din întreaga lume, unele la fel de influente precum Dover Street Market sau Ssense.

Ellen Hodakova a revoluționat moda cu designurile sale, creații care frizează suprarealismul: costume din prosoape de bucătărie, fuste care sunt curele suprapuse, rochii create din pantaloni, pantaloni creați din cizme, cizme create din tuburi de plastic și fuste țesute din resturi de anvelope.Nils Edstrom

Hainele ei, în plus, au prețuri rezonabile, între 100 și 600 de euro, sub cele de lux și ale majorității brandurilor de autor independente: „Lucrăm cu companii care ne furnizează țesături și materiale en-gros pe care intenționau să le arunce”, explică ea. Are din ce în ce mai mulți clienți. „Persoane care cred că împărtășesc viziunea mea asupra vieții, care se raportează emoțional la obiecte”, opinează ea. Iar cei 400.000 de euro de la Premiul LVMH au ajutat-o să își optimizeze procesul de producție. Cei zece oameni care compun echipa sa desfășoară tot felul de activități. Designurile unice sunt realizate, desigur, manual și pe măsură, iar articolele din colecțiile de vânzare sunt tăiate și asamblate cu mașini, ca la orice alt brand, cu excepția faptului că aici fiecare piesă este exclusivă, deoarece materialul care îi dă formă este aproape întotdeauna imperfect sau defect. „Acum lucrăm cu un program de inteligență artificială pentru a eficientiza procesul de clasificare a materialelor second-hand”, povestește Hodakova. „A reușit să construiască un brand care funcționează bine, care și-a găsit publicul. Ea demonstrează că upcycling-ul are potențial comercial, ceea ce este destul de excepțional”, explica Maria Grazia Chiuri, director artistic la Dior și membru al juriului când Hodakova a primit premiul. „De fapt, am învățat făcând, pe parcurs”, relatează designerul, „pe măsură ce apăreau probleme, găseam soluții, și așa continuă să fie, cred că este cel mai bun mod de a face lucrurile”.

Brandul este la fel de intuitiv și improvizat ca și hainele pe care le produce. De aceea, spune ea, nu se teme de eșec, pentru că este obișnuită de mică „să facă lucruri de la zero, cu aproape nimic”. Nici nu își propune să crească afacerea, nici să se mute la Paris (deși nu mai locuiește la fermă, ci în Stockholm), dar își dorește să răspândească mesajul că un alt mod de a face modă (și de a te raporta la haine) este posibil. „Și viabil. Există mii de moduri de a transforma un lucru în altul, de a schimba funcția unui obiect, fără a risipi resurse, dar nu suntem obișnuiți cu asta”, opinează ea. „Trebuie să fim ingenioși și să îndrăznim să încercăm lucruri noi. Aceasta este cheia tuturor lucrurilor”.