O femeie în culise care face totul

«Am realizat peste 3.000 de prezentări în viața mea», subliniază Esther García (Andorra, 58 de ani), printre care foarte multe de la Săptămâna Modei de la Madrid și pasarela 080 Barcelona, sau marea punere în scenă a colecției de croazieră 2023 Dior în Plaza de España din Sevilla, la care se adaugă evenimente pentru firme precum Chopard, Bvlgari, Mango sau Loewe. Ea se ocupă de direcția artistică și de producția acestor evenimente, realizează castingurile de modele, concepe scenografii, arhitecturi luminoase, angajează tâmplari și sudori, se asigură că totul este în ordine pe pasarelă în timp ce se ocupă de regie, departe de lumina reflectoarelor. «Poate că aș fi fost arhitectă, pentru că îmi place foarte mult partea de montaje, structuri...», comentează ea în timp ce își rememorează cariera. Esther García, în curtea studioului său din cartierul Gràcia din Barcelona. Compania sa, Esma Events, a luat naștere în 1997. La sfârșitul anului 2023 a început să caute un local pentru compania sa și în mai 2024 a deschis acest spațiu în stil industrial, în care lucrează 12 persoane. ANTÁRTICA

Își amintește că a părăsit Andorra pentru a studia design vestimentar în Barcelona și acolo a fost colegă cu Josep Font, pentru care ani mai târziu a organizat o prezentare la New York și alta la Londra. «Îmi place foarte mult moda, dar știam că nu vreau să fiu designer. Când studiam, o prietenă mi-a spus că o companie de evenimente care nu mai există avea nevoie de cineva pentru a pune invitațiile în plic, aveam 19 sau 20 de ani, și când am ajuns acolo o doamnă mi-a spus: ‘Nu, tu vii la departamentul de casting’. Și așa am cunoscut această lume, am învățat cum să angajez modele și să le selectez. Am început să lucrez, am stat o perioadă la Londra și când m-am întors mi-au oferit să fiu director de casting, făceam Gaudí, Cibeles, o prezentare de modă Purificación García în Milano, alta a unui colectiv de designeri spanioli în Düsseldorf...», povestește ea. Mult stres, dar și momente pline de emoție. Printre acestea, prezentarea de modă de la inaugurarea Jocurilor Olimpice de la Barcelona '92, cu Judit Mascó, Inés Sastre sau Pat Cleveland: «A fost un moment unic, istoric. În acei ani era o vibrație în oraș, am organizat cine, diverse evenimente, și ceremonia, care a fost impresionantă. Toate modelele erau hiper-emoționate, mergeam în spatele vasului olimpic, îmi amintesc cum a ieșit săgeata și a trecut pe acolo, nu puteam să mă opresc din plâns». Și în același timp, pregătea o ședință foto cu top modelul Claudia Schiffer. «Nu mă opream, pentru că urma să apară și revista Woman și făceam coperta cu ea; ziua lucram la Jocuri și noaptea la contractul Claudiei». García a trăit din plin epoca supermodelelor din anii '90. «Am lucrat cu Naomi Campbell, Linda Evangelista... Cu toate, mai puțin Christy Turlington. Era o altă poveste. Astăzi nu mai există același impact. Dacă îți lipsea una, nu exista alta, nu era înlocuibilă. Astăzi există modele-personaje, pe care nu le vezi atât de mult pe pasarele, Kendall Jenner, Gigi Hadid sau Kaia Gerber apar în prezentări punctuale, și-au creat un personaj în jurul lor. Sunt modele-vedete, dar fac foarte puține lucruri, nu este ca înainte, când toate făceau toate prezentările și le vedeai pe toate pasarelele importante».

Detalii din locuința din Barcelona a lui García. În baie și în dormitorul apartamentului său este prezentă arta. «Am locuit în trei case și când am văzut-o pe aceasta, am știut că este perfectă pentru mine», asigură ea. Antártica

Este asta ceea ce s-a schimbat cel mai mult în lumea prezentărilor de modă din anii '90? «Nu, rețelele sociale sunt cele care au schimbat totul. Înainte trebuia doar să am lumină bună pe podium pentru fotografi, acum tot spațiul are nevoie de lumină bună, la o prezentare nu poate exista nimic care să nu fie fotografiabil. Pentru că toată lumea are o cameră și se văd toate detaliile», susține ea. S-au schimbat și corpurile și tipul de modele care se văd pe pasarele. «În mintea mea a existat întotdeauna diversitate culturală și castinguri multirasiale. Și în ultimii ani a existat diversitate de mărimi și de vârste. Mă bucur să văd că astăzi defilează modele cu care am lucrat când am început», explică García, deși în ultimele săptămâni ale modei această diversitate de mărimi poate părea o mirare. «Am început să lucrez cu tema curvys când s-a născut Violeta de Mango și a fost foarte complicat să găsesc modele de dimensiuni mari atât în Spania, cât și în afara ei. Nu știu ce se va întâmpla în viitor, dar cred că există o chestiune de practicitate și de economie». În 1997 și-a creat compania, Esma Events, în care acum lucrează 12 persoane, printre care și copiii săi, Coco și Joel, de 27 și 23 de ani. «Am norocul că acest job mă entuziasmează în continuare, încerc mereu să surprind, să creez scenografii și puneri în scenă diferite. Încerc să mă surprind pe mine, cred că dacă reușesc voi putea să o fac și cu ceilalți», rezumă ea, «sunt toată ziua cu ochii larg deschiși la tot ce se întâmplă în lume, în teatru, concerte și prezentări». Care este cea mai memorabilă prezentare de modă pe care o amintește? «Multe. Unele de la Louis Vuitton pentru arhitectura care le înconjura, inclusiv cea de a zecea aniversare [în martie 2024, când Nicolas Ghesquière își sărbătorea deceniul ca director creativ al casei], pentru care au făcut o bilă impresionantă în Carrée du Louvre».

În casa ei, sculptură de Santiago Villanueva și desen de Txell Miras; pe canapea, tablou al propriei García și, alături, trei lucrări de Tere Soler. ANTÁRTICA

Prinsă în clipă

García vorbește repede, îi vin în minte o mie de imagini când se explică, spune că nu și-a pierdut iluzia: «Eu încerc să mă bucur foarte mult, să mă bucur de pregătire». În familia ei nu era nimeni legat de lumea modei, dar tatăl ei lucra în construcții, îi dădea sfaturi despre materiale sau cum să rezolve probleme în unele dintre comenzile ei. «Cel mai complicat lucru pe care l-am trăit a fost o dată când trebuia să montez un cort pe un teren și nu mai ploua. Era un cort de 1.000 de metri pătrați, tot din sticlă, și terenul avea 14 metri denivelare, trebuia să-l fac drept... Era un eveniment într-o grădină privată, am suferit foarte mult și din fericire tatăl meu mi-a spus cum pot să fac. În ziua evenimentului a fost un soare radiant, mi se părea că mă uit la un film», povestește ea. Apoi, totul a fost demontat; munca ei este marcată de fugacitate, efemerul este terenul ei. «Asta e foarte trist, tot ceea ce facem durează foarte puțin», se lamentează ea, «uneori dedici cinci luni de muncă pentru ceva care durează 20 de minute, dar bine, face parte din asta».

O piesă care a însoțit-o întotdeauna a fost pianul ei. ANTÁRTICA

Când se realizează interviul, la sfârșitul lunii februarie, tocmai și-a încheiat activitatea într-o nouă ediție a MBFW Madrid, în care a lucrat peste 30 de ani, «de când se numea Cibeles, când era în Retiro, în Palacio de Congresos, acum în Ifema...». Doar câteva zile mai târziu va călători la Marea Gală a Reginei Carnavalului din Gran Canaria, al cărui juriu l-a prezidat anul acesta. Nu stă prea mult în apartamentul său din Eixample din Barcelona, în care s-a instalat acum șapte ani. «Viața sunt coincidențe, mergeam cu mașina la serviciu, am văzut un afiș și agenția imobiliară era a unei prietene. Am mers să-l vedem la ora prânzului, am intrat și pe toți pereții era scris numele meu». Nu este departe de localul cu aer industrial din cartierul Gràcia, unde și-a instalat compania acum un an. Acolo împărtășesc idei creative, propun instalații, finalizează proiecte unde detaliile contează: «Întotdeauna am un nod în stomac, pentru că până la urmă fiecare eveniment este un direct care depinde de multe lucruri, oameni, mașini... Și vrei să iasă perfect».

Antreprenoarea, în studioul Esma Events, unde se remarcă un tablou roșu de Jordi Pallares. Antártica

În munca sa, este mai importantă creativitatea sau capacitatea organizatorică? «Cred că merg mână în mână, dar în prezentările de modă pentru mine colecția este cea mai importantă». Este de părere García că asta este ceva care s-a schimbat, nu contează doar spectacolul, ci rezultatele: «Evident, mărcile vor să vândă, astăzi există o mentalitate că trebuie să fie comerciale. Înainte erau designeri care făceau o super-prezentare cu lucruri foarte extravagante, acum 10 sau 15 ani, iar oamenii spuneau: ‘Cine le poartă?’. Acum se fac piese speciale pentru prezentare, dar în cadrul liniei filozofiei pe care o prezintă restul colecției. Și se conjugă cele două părți, care este locul unde se află lumea acum, în general în tot. Trebuie să fii funcțional. Nu mai servește să vinzi fum. Și comunicarea trebuie să fie foarte bună, orice faci trebuie să comunici bine. Este foarte important să ai identitate». Imagine din sala de mese a studioului. ANTÁRTICA

Cu izolarea de la covid prezentările au fost întrerupte, s-au căutat noi formule, au renăscut filmele de modă, s-a predicat o încetinire a modei —cu mai puțin stres și sezoane— care nu a prins. Astăzi, săptămânile modei, prezentările de croazieră se succed... Nu vor dispărea niciodată pasarelele? «De ani de zile oamenii spun că trebuie inventate alte formate, că prezentările sunt depășite. În timpul pandemiei s-au făcut bijuterii, dar era atâta informație pe telefoane, tablete și computere încât oamenilor nu le dădea viața. În schimb, cu o prezentare live, există o convocare într-o zi punctuală, la o oră concretă. Este pe loc și toată lumea se uită la ea. Momentul stingerii luminilor, cu publicul, și al începerii muzicii și al ieșirii modelului nu îl înlocuiește digitalul».