Eugenia Silva (Madrid, 49 de ani) ne primește în birourile casei sale de producție The Crew, pe strada Pintor Rosales din Madrid.

De acolo, lucrează la noua campanie a Rabat, firmă al cărei ambasador este, și finalizează detaliile despre cum vor comunica redeschiderea magazinului pe care firma îl are în Valencia. “Vrem să o facem cu multă afecțiune și respect pentru situația delicată prin care a trecut orașul, dar în același timp să se vadă că Valencia merge mai departe”, asigură ea.

A studiat dreptul în timp ce devenea un model cu o mare proiecție națională și internațională. Cum a reușit?

Ei bine, am făcut 10 ani în loc de cinci (râde). Examenele din iunie și septembrie coincideau mereu cu haute couture. Așa că, cu excepția cazului în care data coincidea și puteam da examenul, era complicat. Dar, în acel moment, aveam mult mai puține distrageri. Ține cont că nu exista internet, așa că atunci când terminam de lucrat, citeam sau studiam. Atunci nu exista posibilitatea de a vedea un serial sau de a sta cu mobilul, rețelele sociale... Toate astea ne iau timp și concentrare.

Normal că nu a terminat în cinci ani cu o agendă de prezentări de modă și coperte pe care o avea…

Mă gândeam că între a ieși și a sta acasă studiind și pregătind lucruri, preferam să pregătesc lucruri. Ceea ce nu înseamnă că nu am avut o viață normală. Am ieșit cât a trebuit să ies cu toate prietenele mele din acea vreme și am mers la toate petrecerile. Nu am pierdut nimic. Dar eram mai concentrată pentru că atunci când aveam timp îl dedicam studiului. Studiul dreptului mi-a dat disciplină, ordine și m-a învățat să știu să prioritizez. Dar cred că, fundamental, am reușit să termin facultatea pentru că nu aveam multe distrageri.

Îi plăcea dreptul sau a vrut să-și mulțumească părinții?

Adevărul este că în casa mea toată lumea a studiat dreptul. Frate, unchi, bunici, toată lumea. Și sunt doar doi arhitecți, trei acum cu fratele meu, care sunt singurii care nu au studiat dreptul din toată familia. Mie îmi plăcea mult mai mult arhitectura, dar în perioada COU am fost aleasă de revista Ragazza. Profesorii mei mi-au spus că, dacă vreau să încerc serios să fiu model, nu este foarte compatibil cu arhitectura. În cele din urmă, m-am decis asupra dreptului pentru că tatăl meu spunea că este ceva care îmi va prinde bine și pe care îl pot folosi în cariera mea de model. Mi-a plăcut până la urmă. Acasă se vorbește despre drept, se împărtășesc idei, decizii judiciare și am putut participa.

Și tatăl tău a avut dreptate? Ți-a prins bine?

Cred că da. Contractele trec pe la mine, le citesc și știu despre ce se vorbește.

Menționai mai devreme disciplina, lucrezi în modă de la 16 ani, ce rol joacă disciplina într-o carieră atât de lungă?

Sunt disciplinată, am o echipă care mă ajută să fiu disciplinată și cu care pot fi disciplinată, pentru că altfel nu m-aș putea dedica la atâtea lucruri. Trebuie să gestionez multe probleme în același timp. În primul rând, familia mea. De asemenea, cariera mea de model, care a fost planul meu A și încă este planul meu A. Am creat o casă de producție ca un plan B pentru când munca mea de model ar da greș. Dar, deocamdată, se pare că nu a dat greș. De asemenea, am creat recent o agenție de reprezentare. Sunt incapabilă să spun nu proiectelor apetisante și frumoase. Poate că secretul faptului că cariera mea este lungă este că lucrez mult, sunt nonconformistă și sunt mereu în căutare de lucruri noi. Cu cariera mea de model m-aș fi putut acomoda. Aș putea chiar să nu lucrez. Dar curiozitatea mă omoară și îmi place să mă implic în proiecte și să le văd cum cresc.

Cum reușești să faci totul?

Datorită echipei mele, faptului că îl am pe soțul meu Alfonso, care este un tată extraordinar, sprijinului familial și faptului că o am pe mama la două clădiri distanță… Echipa mea sunt mâinile și picioarele mele. Fără ajutor acasă și aici în birou nu aș putea, în niciun caz, să reușesc să fac tot ce fac.

Cum este să lucrezi cu un brand precum Rabat?

Uit câți ani avem de când lucrăm împreună, sunt ca o familie… Să lucrez cu ei este fantastic pentru că este o companie care – fiind familiară și având valori foarte clare și știind foarte bine încotro se îndreaptă și cum vor să comunice – sunt foarte avansați și curioși. Și mie îmi place asta pentru că îmi place ca mărcile să se miște cu vremurile noi și să evolueze. Este un brand care amestecă foarte bine tradiția cu modernitatea, cu o echipă foarte solidă și implicată. Este o plăcere să lucrez așa și să fiu ambasadorul lor.

Acum redeschid în Valencia. Ai vreo legătură specială cu orașul?

Am fost de câteva ori în Valencia, dar așteptăm de ceva timp această redeschidere și ne gândim cum vrem să o facem din cauza situației delicate a orașului. Nu am vrut să intrăm asupritor și să arătăm doar un magazin. Jesús Terrés, care, de asemenea, colaborează îndeaproape cu brandul și este din Valencia, mi-a fost ghid. Este foarte frumos și emoționant. Este tipul de relație pe care îmi place să o am cu brandurile.

Cât de importante sunt bijuteriile într-un stil bine pus la punct?

Cred că uneori prima vine bijuteria și apoi hainele. De multe ori, look-ul este cel care este în serviciul bijuteriei și nu invers. Eu le folosesc în fiecare zi, nu cred în bijuterii pentru ocazii speciale. Port mereu un lanț de la tatăl meu (îl scoate și îl arată). Închid cercul stilului.

Eugenia Silva, cu bijuterii de la Rabat.

Curtoazie de la Rabat

Care este cea mai fericită amintire a ta ca model?

Am multe. Dar este foarte special tot ce fac cu Armani. Fiecare defilare, de fiecare dată când îl văd, fiecare îmbrățișare... De fiecare dată când iese să salute, îmi dau lacrimile…

Ce a însemnat pentru cariera ta?

Mult. M-a luat de mână mulți ani, relația noastră a evoluat și s-a adaptat atât vremurilor sale, cât și vremurilor mele personale. Mi-a respectat maternitatea și anii trec și încă mai punem la cale lucruri împreună.

A fost marea ta inspirație?

Îl admir foarte mult. Este o persoană foarte inspiratoare, nu doar în estetică, ceea ce este evident. Este o ființă unică. El este în căutarea eternității, dar cred că o are deja. Nu trebuie să mai caute pentru că este etern. Cred că au existat persoane cheie în cariera mea și el, fără îndoială, a fost una dintre ele.

Am înțeles că te-a marcat și lucrul cu Óscar de la Renta.

Óscar era complet opusul lui Armani: vorbea tare, colorist, foarte efuziv, foarte afectuos… El a fost cel care mi-a semnat prima viză pentru ca eu să pot merge în Statele Unite. El și soția lui erau mereu atenți la mine. Atunci s-a creat și o relație ca de familie. Pe mine nu m-au interesat niciodată relațiile efemere. Îmi place ceea ce obții în proiectele cărora le-ai acordat timp.

Nu te-am auzit niciodată vorbind urât despre industria modei. Este din cauza simțului tău pentru a alege cu cine lucrezi sau pentru că nu-ți place să polemizezi?

Mie nu-mi place deloc să polemizez, nu-mi place deloc să discut. De exemplu, acasă, cu soțul meu Alfonso, înainte de a intra într-un conflict, încercăm să-l rezolvăm în orice fel înainte. Conflictul mă obosește foarte mult. Cert este că nu-mi place polemica, dar nici nu am avut nimic polemic în cariera mea. Îmi place să mă mișc cu discreție. Odată, ceva m-a durut și am spus-o. Și adevărul este că am avut o relație foarte bună cu lumea modei, pot spune doar lucruri frumoase, am lucrat cu toți acei fotografi care se presupune că sunt atât de polemici, dar nu am avut niciodată nicio problemă, nu am avut niciodată nicio problemă cu stiliștii, cu alte modele... Absolut nimic.

Crezi că intuiția ta te-a protejat?

Eram acolo, în mijlocul, în harababură. Poate că nu mă vedeau ca pe o pradă. Am navigat bine printre pericole.

Acum că lucrezi în fața și în spatele camerelor, cu casa ta de producție, cum vezi profesia de model?

Văd că este foarte complicat să fii doar model, ți se cere foarte mult pe rețelele sociale și asta devine o altă carieră. Acum li se cer lucruri care sunt dincolo de posibilitățile lor, deoarece a avea urmăritori nu este ceva care este sub controlul tău. În același timp, cred că poate fi mai distractiv să fii model acum, mai momentan și mult mai deschis și incluziv. Acum intră toate personalitățile și toate figurile corpului și este ceva minunat pentru că până la urmă toată populația se vede reprezentată.

Suntem prea mulți sclavi ai „like-ului”?

A existat întotdeauna presiune. Acum este like-ul și urmăritorii și înainte era că Anna Wintour ne scotea două pagini dintr-un editorial. Trecem de la opt la șase pagini și ne cădea lumea. În acele vremuri, asta era o catastrofă și până când nu apărea revista nu erai liniștită. Suntem mereu suferinde dintr-un motiv sau altul.

Faptul că vorbești italiană ți-a deschis multe uși?

Bunicul meu Fernando vorbea italiană și mi-a dăruit un dicționar. Unchii mei, care erau ca idolii mei, ascultau Baglioni, Batistti… Am învățat multe prin cântece. Am început să studiez italiană cu mult înainte de a fi model. Armani, de exemplu, se simte confortabil doar vorbind limba lui, așa că mi-a făcut mare plăcere să pot comunica cu el fluent. Nu m-am gândit niciodată că-mi va fi de atâta folos, dar adevărul este că vorbesc italiană în fiecare zi. Într-o clipă voi avea un apel cu clienți italieni. Și acum copiii mei sunt cei care studiază italiană.