Experți fără nuanțe

Categorie: Televiziune
Experți fără nuanțe

În câteva cuvinte

Articolul explorează modul în care experții sunt folosiți în media, adesea fără o analiză profundă, și critică comportamentul lui Frank Cuesta, care a recunoscut că manipulează animale pentru spectacol. Autoarea Elena Vasile subliniază importanța îndoielii în formarea opiniilor și avertizează asupra pericolelor expertizei superficiale în televiziune.


Aud că «a opinat un expert» și încep să tremur.

Îmi imaginez biroul unui program de dimineață sau de după-amiază, unde un regizor intră pe ușă strigând «Repede! Aduceți-mi un expert!». Imediat, redactorul nou venit merge pe Google și caută «Expert în ...» și dă clic pe primele rezultate. Apare un domn care opiniază într-un program televizat recent. Redactorul va cere (prieteni, internet, colegi de profesie) numărul de telefon al domnului în cauză, iar acesta va veni pe platou să facă pe profesorul despre orice. Redactorul, în plus, trebuie să localizeze în ziua respectivă două persoane fără adăpost vegane care sunt un cuplu, niște siamezi pasionați de petanca, un pensionar care se pregătește pentru triatlonul Ironman Hawái și o victimă a unui lot de iaurturi cu aromă de lămâie care a provocat o gastroenterită la vreo zece persoane pentru că între Manises și Burjassot s-a rupt lanțul frigorific («criza iaurtului»). Săracul redactor are destule pe cap ca să mai fie pretențios.

Profilul cerut la televizor este: să vorbească categoric, să ridice tonul vocii și să aibă un discurs fără zone gri. De asemenea, este apreciată o aparență fizică în concordanță cu postul/spațiul în care se prezintă. Acum zeci de ani, Dr. Rosado mergea la televizor în calitate de expert, sfătuind lucruri precum să bea un pahar înainte de a se urca la volan sau să stingă o țigară pe cap pentru a reanima un înecat. Îmi amintesc de el când îl văd pe Frank Cuesta vorbind despre ale lui (nu aș ști să delimitez exact ce sunt «ale lui»), și mi-am amintit și mai mult când am ascultat înregistrările audio – filtrate de un presupus prieten – în care explică cum a otrăvit o pisică, povestește cum cumpără animale pentru a face spectacol sau cum îi mor și le înlocuiește cu altele.

Faptul că fără cerere nu există afacere, pentru altădată. Asta fără a intra în alte înregistrări audio mai spinoase. Cuesta a devenit faimos pentru că a opinat, ca toată lumea, la televizor. Astăzi este un agitator în plus al manosferei (acel grup de bărbați misogini și încurajați). Frank și-a arătat colții, dar a uitat să-i bage mai întâi în făină. Televiziunea este insula Dr. Moreau, iar creațiile sale ies la păscut și să facă probleme prin lume.

Un expert (dintre cei adevărați) rareori vorbește despre alb sau negru. Îndoiala – spunea Descartes – este originea înțelepciunii.

Read in other languages

Про автора

Elena este o jurnalistă specializată în cultură și artă. Articolele ei se remarcă prin stilul rafinat și înțelegerea profundă a proceselor artistice.