Filmul spaniol de animație "Olivia și cutremurul invizibil", regizat de Irene Iborra, a obținut două nominalizări prestigioase la Premiile Europene de Film: pentru "Cel mai bun film" și "Cel mai bun film de animație". Această recunoaștere vine după ce pelicula a fost lansată la Festivalul de la Annecy, considerat Mecca animației.

Filmul urmărește povestea Oliviei, o fată de 12 ani, al cărei univers este zdruncinat de dificultățile financiare ale mamei sale, Ingrid, o actriță aspirantă. Olivia încearcă să-și protejeze fratele mai mic, Tim, de realitatea dură a iminentei pierderi a casei lor. Această dramă profundă, realizată în tehnica stop-motion, abordează teme sensibile precum evacuările forțate și provocările familiilor monoparentale, evidențiind totodată importanța comunității și a solidarității.

Producția "Olivia și cutremurul invizibil" a durat șapte ani, ceea ce subliniază complexitatea și migala tehnică a animației stop-motion. Regizoarea Irene Iborra a subliniat că filmul a generat o conexiune emoțională puternică cu publicul din întreaga lume, chiar și în țări unde problema evacuărilor nu este la fel de acută. Spectatorii se identifică cu lupta mamelor singure și cu ideea că o comunitate unită poate aduce schimbări pozitive într-o lume marcată de individualismul generat de capitalism.

Deși este doar al treilea lungmetraj spaniol realizat în stop-motion, această tehnică are o prezență semnificativă în animația spaniolă încă de la începuturile sale. Iborra subliniază că răbdarea și rezistența sunt esențiale în acest domeniu. De asemenea, regizoarea a avut ca scop crearea unui film accesibil unui public larg, nu doar unui segment nișat.

De anul trecut, Academia Europeană de Film a decis ca filmele nominalizate la categoriile "Cel mai bun lungmetraj documentar" și "Cel mai bun lungmetraj de animație" să concureze automat și pentru "Cel mai bun film al anului", ceea ce a asigurat dubla nominalizare pentru "Olivia". Producția filmului a implicat colaborarea internațională a patru țări europene și Chile. Printre principalii concurenți se numără filmele franceze "Arco" și "La petite Amélie". Irene Iborra, cu un zâmbet, a menționat că, indiferent de rezultat, călătoria la Berlin este deja asigurată.

Regizoarea a mărturisit că în film se regăsesc propriile sale experiențe ca mamă singură și că multe familii de acest tip se simt profund reprezentate de poveste, observând cum "în cele din urmă, în viață, se construiește o familie de suflet".