În câteva cuvinte
Noua adaptare a lui Guillermo del Toro pentru "Frankenstein" reinterpretează mitul lui Mary Shelley, oferind o poveste romantică și tragică, unde Jacob Elordi impresionează în rolul creaturii. Filmul se distinge printr-o viziune compasivă asupra durerii și a iertării, dar este criticat pentru strategia de lansare a Netflix.
Regizorul mexican Guillermo del Toro, cunoscut pentru abordarea sa unică a "monstruosului", a îndeplinit un proiect de-o viață cu noua sa adaptare a mitului "Frankenstein" al lui Mary Shelley. Această versiune romantică și tragică se concentrează pe relația profundă dintre doctorul Frankenstein (interpretat de Oscar Isaac) și creatura sa, aducând în prim plan durerea și singurătatea.
Jacob Elordi, tânărul actor australian, oferă o interpretare emoționantă a creaturii. Deși nu a fost prima alegere pentru rol, Elordi a preluat proiectul cu doar câteva săptămâni înainte de începerea filmărilor și, alături de Del Toro și machiorul Mike Hill, a reinventat monstrul. Performanța sa, marcată de tristețe și izolare, devine inima filmului, în special în al doilea act, când creatura își găsește, în sfârșit, vocea.
Filmul, prezentat inițial la Festivalul de Film de la Veneția, reflectă viziunea compasivă a lui Del Toro, unde iertarea joacă un rol crucial. Tragedia paternă, înrădăcinată în copilăria solitară a lui Victor Frankenstein, marcată de moartea mamei și un tată distant, stă la baza întregii suferințe din film.
Cu toate acestea, strategia de distribuție a platformei Netflix este criticată. Lansarea în număr foarte limitat de cinematografe, înainte de a ajunge pe platforma de streaming, este considerată o "rușine", care "îneacă" experiența cinematografică. Pentru o fantezie gotică de două ore și jumătate, cu decoruri impresionante, vizionarea în "domeniul domestic" se dovedește a fi "letală".
Del Toro își aduce omagiul predecesorilor săi, citând influențe de la capodopere precum "Frankenstein" (1931) și "Mireasa lui Frankenstein" (1935), unde Boris Karloff a definit imaginea populară a creaturii. Totuși, noua sa versiune se apropie mai mult de adaptarea lui Kenneth Branagh din anii '90, "Frankenstein al lui Mary Shelley", deși versiunea lui Del Toro este mai puțin violentă și mai profundă în explorarea emoțiilor creaturii.
Jacob Elordi, prin gesturile sale, privirea și modul de mișcare, reușește să transmită straturi de emoție și viață, fuzionând perfect cu machiajul complex. Ochii lui Elordi amintesc publicului că nu există monstru mai nefericit decât cel al lui Frankenstein, subliniind fatalitatea și conștientizarea corpului și a destinului său.
