Romanul „Furia sub piele” de Sorj Chalandon (ediția franceză „L’enragé” 2023, ediția spaniolă Seix Barral 2025) este o explorare profundă a condiției umane, investigând atât abisurile cruzimii, cât și sclipirile de decență. Bazându-se pe o posibilă poveste reală a unui orfan internat într-o colonie penitenciară franceză, romanul abordează teme de barbarie, trădare și nedreptate, oferind în același timp o rază de speranță în capacitatea omului de a practica bunătatea.

Lectura acestei cărți este o experiență tulburătoare, confruntând cititorul cu manifestările perversității și cruzimii pe care le poate adăposti ființa umană. Opera lui Chalandon se înscrie într-o bogată tradiție a romanului francez care, de la Victor Hugo și Alexandre Dumas, până la relatările naturaliste ale lui Émile Zola, a căutat să dezvăluie laturile întunecate ale comportamentului uman și modul în care societățile tratează pe cei mai slabi și vulnerabili. Această literatură nu doar descrie atrocitățile; ne face să reflectăm asupra propriei noastre capacități de a face rău.

„Furia sub piele” ne poartă într-o călătorie în infernul care a fost și poate fi existența multor oameni, prin prisma poveștii lui Jules Bonneau, un orfan respins de bunicii săi și internat în 1932 în colonia penitenciară maritimă și agricolă Huate-Bouloge de pe insula bretonă Belle-Île-en-Mer. Ca o unică recompensă și alinare în narațiune, primim și certitudinea forțelor fizice și mentale pe care, ca un beneficiu redemptor, le poate adține omul.

Povestită la persoana întâi, prin vocea adolescentului Jules Bonneau, cunoscut în colonie drept „Tinea”, istoria înregistrează experiența teribilă a copiilor rătăciți, mulți dintre ei orfani abandonați, care, sub pretextul reeducării, erau internați până la majorat în această colonie penală înconjurată de un ocean sălbatic. Acolo, mai mult decât educație sau formare profesională, deținuții au fost supuși umilințelor, bătăilor și abuzurilor (inclusiv de natură sexuală), care făceau parte din „disciplina” reformatoare a închisorii, fiind obligați să-și ofere forța de muncă într-un sistem de sclavie modernă practicat în Franța republicană și democratică a vremii.

Chalandon modelează personalitatea unui rebel incorigibil care, în ciuda tuturor pedepselor, nu poate fi niciodată frânt.

Jules Bonneau devine un simbol al rezistenței neclintite. Din perspectiva sa, apar diversele caractere ale condamnaților, mulți dintre ei tipici pentru un loc atât de infernal. Printre ei se numără și cel mai tânăr și mai slab orfan, Camille Loiseau, pe care Jules, fără a ști exact de ce, decide la un moment dat să-l protejeze. De cealaltă parte a puterii se află galeria de gardieni și custozii hotărâți să practice cele mai diverse metode de represiune fizică asupra copiilor condamnați.

Poate în momentul în care sensibilitatea cititorului ajunge la limitele acceptării atâtor perversități, are loc o întorsătură dramatică importantă în poveste, care va scoate intriga din zidurile coloniei penitenciare. Evadarea pe care o vor încerca Jules și Camille și peripețiile narate în continuare sunt, în opinia noastră, cel mai reușit moment literar, deoarece de la abuzurile destul de previzibile descrise ca parte a sistemului disciplinar feroce al penitenciarului se trece la o situație în care caracterele personajelor, deciziile, acțiunile și destinele lor au diverse posibilități de realizare, beneficiind de avantajul deciziei. Și în această atmosferă mai puțin comună, mai dramatică, se generează cea mai bună tensiune creată de romancier, care va duce povestea până la deznodământul său… pe care nu-l vom dezvălui.

Această parte a romanului funcționează ca o contrapondere redemptoare la ororile primelor capitole. Destinul tânărului Jules Bonneau va depinde în această secțiune a operei de personalitățile și temperamentul unei galerii de personaje în care există diverse moduri de a înțelege viața și societatea. Astfel, de la bunătăți inepuizabile la răutăți întruchipate, trecând prin îndoieli, trădări și loialități, acest cor de figuri, de care depinde prezentul și viitorul evadatului Jules, adaugă o densitate dramatică notabilă textului, deoarece este generat de comportamente mult mai puțin previzibile ale acestei distribuții.

Cât este istorie reală, cât este ficțiune în acest roman de Sorj Chalandon, care completează opera sa anterioară „Fiul unui bastard” (Seix Barral, 2023)? Cred că, în esență, o asemenea proporție nu contează. Dacă ceva este interesant, este să înțelegem că ceea ce s-a întâmplat cu viețile acelor copii în spatele zidurilor din Huate-Bouloge și pe teritoriul insulei a fost o realitate documentată. Este transcendent să știm că Jules Bonneau a existat și a avut o altă poveste în afara insulei-închisoare, dar mai mult ne afectează să știm că oameni pe care îi putem vedea adorându-și copiii și plimbându-și câinii iubiți sunt capabili să exercite cele mai abominabile violențe, deoarece aceste atitudini integrează, de asemenea, natura umană.

Deja recompensată cu premiile franceze Patrimoines și Eugène Dabit, finalistă la Renaudot, „Furia sub piele” este una dintre acele opere de artă care ne atacă direct inima, care ne provoacă dezgust, dar care, în plus, ne oferă o pauză pentru a ne permite să credem că ființele umane sunt capabile să simtă și să ofere dragoste, să practice bunătatea și decența.