“Dintre toate creaturile care au minte și suflet, nu există specie mai mizerabilă decât cea a femeilor”. Faimoasa frază din Medeea lui Euripide marchează sfâșierea intensă cu care actrița Ángela Cervantes o interpretează pe Álex, o aspirantă actriță care este violată de o cunoștință în timpul unei petreceri de Revelion. ‘Furia’ este, într-un mod prea literal, un film visceral în care jupuirea animalelor — concret, a doi mistreți — face parte din exorcismul intim pe care îl realizează protagonista sa. La fel de interesant ca și excesiv, filmul se susține datorită marii performanțe actoricești a lui Cervantes.

Mai multe informații

Álvaro și Ángela Cervantes, frații actori care au devorat festivalul de la Málaga

Principalul succes al regizoarei sale, Gemma Blasco, este decizia de a estompa în negru toată secvența violului, din care ne parvin doar sunetele agresiunii. Blasco transformă întunericul spectatorului în cel al propriei protagoniste, pierdută într-un tunel de vinovăție, tăcere și durere. Acest întuneric este, de asemenea, un răspuns puternic la toate acele filme care se complac într-un mod înșelător în estetica violului și a abuzului, încercând să-și justifice violența ca o formă de denunțare. Nimic mai departe. Este, pentru a ne înțelege, diferența care există între lipsa de etică vizuală a lui Gaspar Noé în explicitul ‘Ireversibil’ cu principiile unui maestru precum Theo Angelopoulos în deprimantul ‘Peisaj în ceață’. O altă descoperire a ‘Furiei’ este modul în care personajul Álex descoperă cine a atacat-o și, într-o măsură mai mică, obsesia egoistă a fratelui său, interpretat de Àlex Monner, de a se răzbuna pe violator.

‘Furia’ se conectează cu lungmetrajul anterior al lui Blasco, ‘Zoo’, și cu scurtmetrajul său ‘Haita’. Ambele titluri, lansate în 2018, sunt conectate cu acest nou lungmetraj prin legătura fraternală ca un element aproape animal (‘Haita’) și cu teatrul (‘Zoo’) ca un loc de experimentare între persoană și personaj. Curios, un altul dintre premierele acestei săptămâni, americanul ‘Ghostlight’, explorează doliul unui tată prin tragedia shakespeariană Romeo și Julieta. Este o călătorie emoțională foarte diferită, dar cu anumite paralelisme: Blasco alege mitul Medeei ca vehicul teatral pentru a diseca trauma feminină a protagonistei sale.

Ángela Cervantes și Àlex Monner, frați în ‘Furia’.

Față de succesele sale, ‘Furia’ păcătuiește printr-un exces care ajunge să satureze spectatorul. Fixația cu sângele și viscerele are un sens narativ neregulat, cu unele metafore (venusele sângerânde) inutile. În tot începutul filmului, cel al petrecerii, sângele menstruației este un element care caută — și reușește — să incomodeze cu ceva atât de comun precum un tampon folosit, a cărui prezență și șiroire de lichide rezumă violența agresiunii. Vânătoarea și jupuirea mistrețului sunt prezentate ca un rit de inițiere familial reiterativ care nu reușește să explice ceva care se enunță fără a se rezolva și care afectează și relația soră-frate: absența figurii paterne.

Mai multe informații

Citiți aici toate recenziile de film

Dacă ‘Furia’ își susține intensitatea excesivă, este datorită dăruirii actriței sale, care compune un personaj distrus, scufundat în salturi constante în timp. Cervantes — care a obținut premiul pentru cea mai bună actriță alături de Miriam Garlo, protagonista din ‘Sorda’, la recentul festival de film de la Málaga — și-a demonstrat deja abilitățile în filme precum ‘La Maternal’, de Pilar Palomero. Aici oferă o interpretare atât de tensionată și conținută în ceea ce este important, cât și sălbăticită la suprafață. Tandră și impetuoasă, Cervantes este foarte fizică în labirintul său emoțional. Celebrul monolog al Medeei sau secvența finală în fața oglinzii din cabină sunt apogeul unei munci foarte dificile care îi confirmă talentul.

Furia

Direcția: Gemma Blasco.

Interpreți: Ángela Cervantes, Àlex Monner, Eli Iranzo, Carla Linares, Ana Torrent.

Gen: dramă. Spania, 2025.

Durată: 107 minute.

Premiera: 28 martie.