Genova, supranumită „Superba”, oferă o destinație turistică unică, caracterizată prin prețuri accesibile, plimbări confortabile pe străzi fără aglomerație și un patrimoniu istoric bogat, acumulat de-a lungul secolelor. În ciuda unei istorii îndelungate de putere maritimă și lupte politice, orașul nu este încă o destinație turistică de masă, posibil din cauza izolării sale geografice relative. Cifrele turistice – mai puțin de trei milioane de vizitatori în 2023 – o fac atractivă pentru cei care caută liniște și posibilitatea de a se bucura de frumusețea sa fără agitație.

Centrul istoric al Genovei este unul dintre cele mai spectaculoase din Europa, dar și unul dintre cele mai haotice, unde orientarea poate fi dificilă. Pentru a-i ajuta pe călători să nu se piardă, se propune un itinerar în care „firul Ariadnei” este reprezentat de zece biserici, toate aflate la o distanță de doar un kilometru. Această plimbare nu numai că va oferi o mulțime de stimuli estetici, ci va și permite călătorilor să se simtă exploratori veritabili ai acestui labirint.

Turul începe de la un punct ușor de recunoscut: Bazilica Santissima Annunziata del Vastato, un templu care, într-un fel, este o răscruce între Gara Principe, cea mai recomandată pentru a ajunge în Genova de la aeroport, și inima orașului, formată din cartierele Città Vecchia și, ca excepție, Via Garibaldi, plină de palate istorice și terase. Nunziata impresionează prin colonada fațadei sale de la sfârșitul secolului al XIX-lea, de unde se întrevede un interior somptuos, bogat în fresce și coloane. Mulțumită voluntarilor locali, bisericile din Genova rămân deschise atât credincioșilor, cât și publicului larg.

După acest început, coborâm 150 de metri pe Via Lomellini până la San Filippo Neri, finalizată în 1721. Fațada sa modestă, specifică unei străzi înguste, dă într-o navă spațioasă, remarcabilă nu doar pentru fresca în onoarea gloriei sfântului. În apropiere se află Piazza Don Andrea Gallo, o piață fără arhitectură religioasă, dar o odă adusă comunității multiculturale și memoriei unui preot partizan, iubit pentru munca sa umanitară.

Următorul reper este unul dintre cele mai importante. La 120 de metri așteaptă, după o ușoară urcare, Chiesa di San Siro, ridicată conform tradiției în secolul al IV-lea și prima catedrală genoveză înainte de primatul San Lorenzo. San Siro, cu dublu acces, este un muzeu colosal de explorat cu răbdare. Cele trei nave și multiplele sale capele sunt un potop de comori din Evul Mediu până în secolul al XIX-lea, și fiecare detaliu este semnificativ. Recomandăm să o vizitați de câte ori este posibil, fiindcă este situată convenabil printre alte biserici și clădiri vechi.

De la această catedrală detronată în rang, ne îndreptăm spre Piazza Banchi, una dintre cele mai singulare din acest oraș portuar. Ca un interludiu între aceasta și San Siro, ne oprim o clipă la San Luca, din 1650, ideală ca pretext pentru a tranzita strada omonimă, zgomotoasă și cu bune locuri pentru a mânca focaccia, pizza locală, ieftină și excelentă pentru a reîncărca energiile. Cu sau fără ele, Piazza Banchi, cu chioșcuri și tarabe de vechituri, este ca o cutie cu o biserică arhetipală din Genova, unde cele mai prețioase te întâmpină brusc, iar amintirea lor rămâne mai puternică odată terminată călătoria.

Biserica San Pietro in Banchi datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea. Guvernul Genovei a participat la finanțarea ei pentru a ridica un vot de mulțumire după ciuma din 1579. La acest templu se urcă printr-o scară, impresionantă și mai mult datorită spațiului înconjurător. Înainte de a urca, este ideal să priviți cu atenție frescele de pe fațadă, o magie policromă și incompletă realizată de pictorul Giovanni Battista Baiardo, care contribuie la sporirea impactului scenografic. Interiorul, din marmură albă, este o explozie de lumină și o experiență frumoasă prin modul în care te primesc voluntarii, splendid în a face familiară întreaga moștenire pe care o protejează. După ce ne luăm rămas bun, următorul nostru obiectiv este la 240 de metri pe Via di Canneto il Curto, brăzdată de mici paranteze în traseul său, cum ar fi misterioasa piață Cinque Lampadi, o piață imperdibilă, cu puține mențiuni în ghiduri și multe povești la fiecare colț.

Via di Canneto il Curto se termină în Piazza San Giorgio. Puține locuri ca aceasta există în lume, printre altele datorită celor două biserici ale sale: cea omonimă, apărută în epoca bizantină și remodelată până la consacrarea sa în 1700, și San Torpete, care din capelă familială a familiei Cattaneo a devenit, prin voința acestora, loc de celebrare liturgică în 1733. Proximitatea cronologică relativă a ambelor le face aproape gemene, în ciuda diferențelor de culoare ale fațadelor, ceva eclipsat de forma lor ondulată și de modestia impunătoare a cupolelor lor respective.

Referința la San Giorgio și greci ne-ar duce la modul în care acest oraș a avut multe grupuri comerciale care au crescut numărul de parohii. Piața, unul dintre forurile erei romane, a găzduit piața genoveză și astăzi constituie o anticameră a Domului San Lorenzo, despre care s-ar putea umple pagini și pagini pentru că este romanic, gotic, renascentist și o iluzie enormă care ne poate înșela. Cauza este fațada sa: toscană prin porticurile sale, umoristică prin leii săi triști și o invitație să nu rămâneți așezați pe scările sale, ci să intrați și să vă plimbați pe lateralele sale, cu sclipiri de artă în fiecare capelă.

După atâtea ocoluri, am ajuns în locul de excelență. Deoarece San Lorenzo este doar a noua biserică, se poate completa periplul cu două opțiuni. Chiesa del Gesú e dei santi Ambrogio e Andrea este o bijuterie care ne atrage de pe Via di San Lorenzo. Se află la dreapta Palazzo Ducale și este un preambul la Piazza De Ferrari, Mecca Meccelor și kilometrul zero civil al tuturor Genovelor. Cine preferă să se scufunde din nou în imprevizibilul orașului vechi, trebuie să se apropie de San Matteo, un alt joc de iluzii cu accente toscane în mijlocul acestei bijuterii de descoperit, desigur, pierzându-se în ea pentru a o cunoaște mai bine.