Katy Perry a prezentat la Barcelona, pe arena Palau Sant Jordi, un spectacol impresionant din punct de vedere vizual, dar care, pe alocuri, a lipsit de coerență. Artista din California a oferit o producție amplă, menită să-i revitalizeze cariera.

Scena a fost transformată într-o lume fantastică, cu insecte zburătoare pe care artista le-a "călărit", sisteme de suspendare deasupra dansatorilor, baloane uriașe pentru jonglerii, efecte pirotehnice, multă lumină și costume atent selecționate. Decorul în forma unui simbol al infinitului, amplasat în centrul arenei, a subliniat ideea de "domnie eternă". Pe parcursul a două ore, Katy Perry a interpretat aproximativ douăzeci de melodii, în mare parte hituri mai vechi, concentrându-se pe impactul vizual și interacțiunea cu publicul.

Spectacolul, împărțit în acte pentru a permite schimbarea rapidă a decorurilor, a început cu o primă parte energică. Melodii precum "Artificial", "Chained To The Rhythm" și "Teary Eyes", în stiluri funk, dance-pop și house, au pregătit terenul pentru un "Dark Horse" triumfal. Artista a apărut din adâncul scenei, confirmându-și statutul de star atins în deceniul precedent. Al doilea act a continuat în același ritm alert, cu structuri metalice futuriste și hituri precum "California Gurls", "Teenage Dream", culminând cu "I Kissed A Girl".

Fiecare parte a spectacolului a fost însoțită de o narațiune distopică SF, în care Katy Perry lupta împotriva unei inteligențe artificiale, prezentată pe multiple ecrane fragmentate. Deși interesantă, această intrigă a diminuat uneori tensiunea generală a concertului. Cu toate acestea, Katy Perry a compensat prin carismă, jovialitate și interacțiunea directă cu fanii, invitând câțiva spectatori pe scenă, oferindu-le acestora "noaptea vieții lor". Chiar dacă unii fani nu au fost la fel de entuziasmați, artista a păstrat zâmbetul și a continuat să interpreteze "Double Rainbow" și "Unconditionally" împreună cu publicul, încheind actul cu "All The Love". Per total, spectacolul a lăsat impresia unei serii de idei spontane, mai degrabă decât a unei extravaganțe bine structurate, adesea lipsită de eleganță și rafinament.

Din acest moment, spectacolul a prins din nou viteză. Katy Perry a zburat din nou deasupra scenei, de data aceasta pe o insectă gigantică, subliniind capacitatea pop-ului de masă de a surprinde publicul prin orice mijloace vizuale. Deși este o cântăreață talentată, cu un registru vocal impresionant, ea nu a excelat la capitolul dans; mișcările sale scenice au fost descrise ca "marșale", lipsite de elasticitate și dinamism ritmic. Acțiunile sale, dincolo de cântat, cum ar fi echilibrul la înălțime sau interacțiunea cu fanii, păreau să-i ocupe o mare parte din atenție. Cu efecte pirotehnice în "Rise", solo-uri rock de chitară, ritmuri house în "Lifetimes" și elemente disco, Katy Perry a încercat să-și recapete locul în vârful ierarhiei muzicale. Spectacolul, deși distractiv în primele sale acte și la final, a părut un efort uriaș de a atrage atenția, încheindu-se în viteză cu "Firework", după mai bine de două ore de show pop care a necesitat numeroase evenimente în jurul său.