Imagine Dragons tocmai și-au lansat noul film în cinematografe, și au făcut-o în stil mare. "Imagine Dragons: Live From The Hollywood Bowl" este înregistrarea celor patru concerte pe care grupul american le-a susținut anul trecut în Los Angeles, acompaniat de o orchestră simfonică. În Spania, a fost proiectat în 80 de săli și servește drept preludiu pentru cele două concerte așteptate în această vară. Pe 28 iunie vor fi pe stadionul Metropolitano din Madrid și pe 1 iulie pe Estadi Olímpic Lluís Companys din Barcelona, în cadrul segmentului final al turneului lor "Loom World Tour".

Carismaticul solist, Dan Reynolds, a înființat trupa în Las Vegas în 2008, iar un an mai târziu s-au alăturat ceilalți doi membri actuali: chitaristul Wayne Sermon și basistul Ben McKee. Albumul lor de debut, "Night Visions", a apărut în 2012 și a fost unul dintre cele mai vândute albume din acel an în Statele Unite. De atunci, nu au încetat niciodată să fie în top. Au lansat șase albume în acești 13 ani (ultimul, "Loom", este din 2024), au vândut 74 de milioane de discuri și au acumulat 160 de miliarde de stream-uri. În 2018, au fost cel mai ascultat grup pe Spotify. Trei dintre piesele lor ("Believer", "Thunder" și "Radioactive", pe care le cunoașteți chiar dacă nu credeți, datorită prezenței lor insistente în cluburi, magazine și publicitate) sunt, conform datelor revistei Billboard, cele mai ascultate trei piese rock ale deceniului 2010. Și ei sunt, de asemenea, singurul grup cu chitare apărut în acea eră capabil să umple stadioane. În acest sens, Imagine Dragons sunt continuarea naturală a unor trupe precum Coldplay, Muse sau The Killers, dar cu o valoare adăugată: au reușit să ajungă la un public mai tânăr.

"Cred că, în parte, acest lucru se datorează capacității lor de adaptare la nivel de versuri și discursuri. Întotdeauna și-au concentrat comunicarea scenică către un public tânăr, cu mesaje care devin virale constant, iar acest lucru este susținut de versuri care, deși aparțin unui grup dintr-o altă generație, sunt compuse dintr-o perspectivă mult mai juvenilă", opinează criticul muzical Rodri Míguez, care a urmărit îndeaproape trupa încă de la începuturile sale. "Alte grupuri mari au păcătuit uitând să se adreseze celor mai tineri pe măsură ce carierele lor au evoluat și au pierdut acel factor diferențiator pe care Imagine Dragons a știut să-l valorifice".

Dan Reynolds, liderul Imagine Dragons, cu imaginea sa obișnuită în timpul concertelor: fără tricou. Acesta a fost în Tel Aviv, Israel, în 2023. Nu fără controverse. (Shlomi Pinto/Getty Images)

Potrivit jurnalistului, ei "au știut să se adapteze mai bine decât oricine la regulile jocului capitalismului muzical. Au produs constant: concerte speciale, proiecții în cinematografe, produse de merchandising, coloane sonore, colaborări... Este un flux constant care impactează oamenii, le extinde baza de fani și generează așteptări".

"Prima mea amintire despre grup este că eram într-o zi la birou, ne-a sunat directorul de marketing internațional de la Interscope din Statele Unite și ne-a întrebat: 'Ce se întâmplă în Spania cu Imagine Dragons?'. Am început să investigăm, am văzut că piesa era 'Radioactive', al doilea single de pe primul album, și am descoperit că totul venea de la apariția într-o reclamă pentru un joc video din seria Assassin’s Creed", își amintește Marta Vall, pe atunci șefă de marketing a casei de discuri în Spania, care a lucrat îndeaproape cu Imagine Dragons la primele lor trei albume.

Vall acordă o importanță vitală capacității de muncă a grupului în plan promoțional. "Nu a fost un grup complicat când a venit vorba de deplasări pentru a lucra pe piețe. Întotdeauna au dorit să viziteze țările pentru a putea avea contact cu oamenii. Din 2013 au făcut o mulțime de lucruri aici în Spania, cum ar fi un concert la Teatro Barceló doar pentru fani". "Sunt oameni foarte umili, care au ajuns să cânte pentru o singură persoană, să deschidă un spectacol de pantomimă, să susțină 15 concerte în trei zile… faima nu le-a venit peste noapte și au fost întotdeauna foarte recunoscători față de fanii lor", subliniază Aina (care cere să fie numită fără nume de familie), responsabilă de paginile de fani ale grupului pe rețelele sociale din Spania.

Ceața nu este o problemă

Marta Vall își amintește o anecdotă care definește dedicarea trupei. "În 2013 au fost invitați să cânte la premiile Los 40 Principales din Madrid. Cu o zi înainte aveau un concert în Germania și singura modalitate de a ajunge la premii era să le punem la dispoziție un avion privat. În ziua în care trebuiau să vină, repetau la 12 dimineața, deschideau gala și apoi plecau pentru că aveau un alt concert a doua zi dimineață. La ora 7 dimineața în acea zi, mă sună compania și îmi spune că nu pot pleca din Germania din cauza ceții. Apoi, mă sună tour managerul: 'Băieții doresc să vină pentru că nu vor să-și dezamăgească fanii din Spania, să vedem cum putem rezolva'. Atunci am încercat să aflăm dacă pe o rază de 100 de kilometri exista vreun aeroport fără ceață, am găsit unul, le-am trimis dube și au putut pleca din Germania dar, desigur, era deja ora 4 după-amiaza. Ajung la locație, publicul deja intra, și au ajuns, s-au schimbat, au cântat și au plecat înapoi, totul pentru fanii lor. Alții nu ar fi făcut-o, dar ei au tras tare".

Concert Imagine Dragons, la premiile 40 Principales în 2013 la Madrid. Aproape că nu au ajuns. (Fotonoticias/Getty Images)

Fosta directoare de marketing de la Interscope subliniază, de asemenea, că trupa s-a arătat angajată în multe cauze. "Au avut grijă mult, de exemplu, de Fundația Tyler Robinson, înființată de Dan Reynolds în onoarea unui fan al trupei care a avut cancer, și în fiecare an organizează un concert pentru aceasta. Solistul s-a pronunțat întotdeauna foarte mult în sprijinul persoanelor care pot suferi de depresie din mii de motive, sau de alte boli. Este o trupă foarte conștientă de suferințele tinerilor".

"Imagine Dragons este mai mult decât muzică. Este un refugiu. Nu contează dacă ai depresie, anxietate, poate ai suferit bullying sau ai fost discriminat. Grupul și fanii sunt o familie și un loc unde nu te simți judecat", afirmă Aina. "Printre noi sunt oameni care au pierdut pe cineva drag, care au trecut printr-o boală, care au încercat să se sinucidă… sunt povești foarte dure, dar întotdeauna avem asta în comun: muzica Imagine Dragons ne ajută să vindecăm aceste răni. Anul trecut am avut o recădere în depresia mea, au fost luni foarte grele. Dan suferă și el de depresie, i-am pus o întrebare despre asta într-un live pe care l-a făcut trupa cu fanii și răspunsul lui m-a ajutat să reiau terapia. Ne-a ajutat pe mulți".

În plus, așa cum subliniază Rodri Míguez, "întotdeauna au avut un discurs clar și direct împotriva discriminării comunității LGTBIQ+. Asta generează respingere într-o parte a societății, dar un sprijin fervent printre cei care suferă de aceste probleme". "Au arborat și steagul trans", adaugă Sebas Alonso, directorul site-ului muzical Jenesaispop. "Deși există oameni care vor înțelege că profită de curentul queer, cred că este pozitiv ca grupurile de rock formate din bărbați cis hetero să se arate ca aliați și să-și pună la îndoială masculinitatea toxică. Unele dintre versurile lor vorbesc despre asta, cum ar fi 'Demons'. Este adevărat și că sprijinirea diversității a fost tonul general al artiștilor și mărcilor în ultimii ani. În mijlocul noului val reacționar din SUA și alte țări din Europa, și cu drepturile persoanelor trans diminuate, sperăm că Imagine Dragons vor continua să scoată steagul LGTBIQ+, pentru că în următorii patru ani de Donald Trump se va vedea cu adevărat cine a susținut cu adevărat cauza și cine a fost acolo doar de formă".

Dan Reynolds, de la Imagine Dragons, cu un steag LGTB în Clarkston, Michigan, în 2018. (Scott Legato/Getty Images)

De fapt, există acțiuni ale trupei care au fost, de asemenea, puse sub semnul întrebării din sectoare progresiste. De exemplu, în vara anului 2023 au concertat în Tel Aviv, ignorând organizațiile care le-au cerut să susțină boicotul împotriva Israelului. Au suferit, de asemenea, critici din partea solistului System Of A Down, Serj Tankian, pentru că au concertat în Azerbaidjan, considerând că acest lucru legitimează regimul autoritar al lui Ilham Aliyev. "Nu cred că ar trebui să ne privăm fanii de a ne vedea cântând din cauza acțiunilor liderilor și guvernelor lor. Este o pantă foarte alunecoasă pentru că, de îndată ce începi să faci asta, apar lideri corupți și războinici în întreaga lume, unde tragi linia?", a răspuns Dan Reynolds.

Un stil fără stil

Probabil, ceea ce i-a făcut pe Imagine Dragons atât de adorați și de urâți este sunetul lor, care adună influențe din cele mai disparate locuri. Dan Reynolds a citat printre inspirațiile sale Arcade Fire, Nirvana, Muse, The Beatles, Paul Simon, Coldplay, Linkin Park, Harry Nilsson și U2, și ca model de trupe alternative care i-au ajutat să vadă calea succesului comercial, Foster The People și Mumford & Sons. "Fac muzică special concepută pentru marile stadioane", afirmă Sebas Alonso. "Par să fi luat notițe de la toate trupele care au reușit: sună ca o combinație între tobele și vocile din 'We Will Rock You' de la Queen cu aerul mesianic și pozitivist al U2 și Coldplay. Există frazări care te pot duce cu gândul la Eminem, riff-uri care te pot duce la Red Hot Chili Peppers și melodii care te pot duce la Katy Perry. Imagine Dragons este acel grup care amestecă totul pentru a plăcea tuturor. Cu excepția criticilor muzicali, desigur".

Într-adevăr, discurile lor nu au fost niciodată bine primite de criticii specializați. Un exemplu, un articol din revista americană Spin, din 2019, intitulat: "Este Imagine Dragons cea mai proastă trupă din toate timpurile?" În el, se punea un accent deosebit pe versurile lor, "un amestec de locuri comune motivaționale și țipete pseudo-dramatice, care abia merită repetate, măcar pentru că Reynolds pare întotdeauna foarte dispus să o facă el însuși". "Textele lor pot vorbi explicit despre moarte, despre cancer, despre o durere fizică, o tentativă de divorț, masculinitate toxică... dar tind să fie foarte literale și evidente, foarte puțin imaginative. Să spunem că sunt funcționale", punctează Sebas Alonso. Pentru Rodri Míguez, în schimb, "mare parte din succesul grupului se bazează pe acele versuri, întotdeauna precise și care ating probleme tangibile, indiferent că sunt cântate de cineva multimilionar, care te fac să reflectezi și să empatizezi".

Un tânăr Dan Reynolds la începuturile Imagine Dragons într-un concert în California în 2012. (Amanda Edwards/WireImage)

Celălalt punct controversat este indefinirea sunetului lor. Potrivit Ainei, "Imagine Dragons a fost adesea criticată pentru că nu se limitează la un singur gen. Ei fac ce vor și se joacă cu tot felul de sunete, dar Dan este capabil să îi dea o identitate proprie". "Recent am intervievat un grup olandez, Chef’s Special, pe care îl consideram influențat de Imagine Dragons", își amintește Sebas Alonso. "Ei mi-au spus că nu, dar au adăugat: 'Ne place cum Imagine Dragons încearcă să ofere o interpretare modernă a ceea ce înseamnă o trupă rock'. Puține grupuri de rock, sau presupus rock, s-au jucat cu pop-ul, rap-ul, electronica... ca ei. Și, prin urmare, au impactat o generație deja lipsită de prejudecăți, care nu-și punea întrebări stupide precum 'asta e prea siropos', 'asta nu e foarte subtil', 'asta nu e suficient de alternativ' sau 'asta nu e suficient de rock'. Îmi amintesc că i-am urât mult, apoi i-am ascultat într-o noapte de Revelion puși într-un club mai mult sau mai puțin underground cum este Ochoymedio din Madrid și m-am gândit: înțeleg perfect succesul lor. Funcționează foarte bine în situații grandilocvente: stadioane, macrofestivaluri, Revelioane... sau în această senzație eternă de sfârșit al lumii pe care o avem din 2020". Nu pare că aprobarea criticilor să îngrijoreze excesiv grupul. În Spania se așteaptă ca biletele pentru următoarele lor două concerte pe stadioane să se epuizeze, în ciuda prețurilor ridicate.