Artista vizuală franceză Sophie Calle explorează tema incompletitudinii în opera sa, adunând într-o carte recentă o colecție de tentative artistice lăsate neterminate. Această abordare creează o atmosferă generală de non-finalizare, invitând la o meditație profundă asupra procesului creativ și a misterelor nerezolvate.

La o expoziție anterioară, Sophie Calle a inclus o secțiune dedicată "tablourilor de perete", unde a descris numeroase acțiuni artistice abandonate. Un exemplu notabil provine dintr-o știre de presă din Coulogne, unde o familie de patru persoane a fost găsită spânzurată pe terasă, lăsând un bilet cu mesajul "Am greșit prea mult. Iertare."

Deși artista a proiectat o acțiune artistică pentru a investiga motivele din spatele fiecărui suicid, a realizat rapid că nimic nu putea egala misterul notei de adio. Astfel, proiectul, care de fapt nici nu a început, a fost abandonat, subliniind ideea că anumite mistere sunt mai puternice nerezolvate.

Cartea artistei, publicată la Paris, este o compilație a acestor proiecte incomplet. Ea demonstrează că neterminarea nu este neapărat un eșec, ci poate fi o sursă puternică de creativitate, inerentă actului de creație artistică. Fiecare episod din inventarul lui Sophie Calle de lucrări neterminate incită cititorul să continue, atât în viață, cât și în scriere, tentativa întreruptă.

Inițiativele suspendate din carte stârnesc dorința de continuitate. Un cititor activ poate descoperi în "neterminarea" acestor "tablouri de perete" o senzație paradoxală de stabilitate și vitalitate, un viitor pentru texte care păreau învinse. Acest proces continuu de schimbare, accelerare și impulsuri, în care cititorul este inclus, îl încurajează să vadă un orizont de viitor într-un lanț de idei abandonate, sugerând că incompletitudinea poate fi o invitație la acțiune: "E rândul tău, dragă."