În câteva cuvinte
La Madrid a avut loc premiera piesei „Persoane, locuri și lucruri”, unde Irene Escolar și Pablo Messiez explorează abisul dependențelor și al durerii umane, oferind publicului o imersiune profundă în teme psihologice complexe. Producția subliniază importanța vocației și a sprijinului în lupta împotriva dependențelor.
Premiera piesei „Persoane, locuri și lucruri” de Duncan Macmillan, în regia lui Pablo Messiez și cu Irene Escolar în rolul principal, a avut loc la Teatrul Español din Madrid. Această producție reprezintă o explorare profundă a dependențelor umane și a naturii durerii care îi determină pe oameni să-și facă rău lor înșiși și celorlalți.
Actrița Irene Escolar a dorit de mult timp să colaboreze cu Pablo Messiez, a cărui muncă a impresionat-o în urmă cu 15 ani. Proiectul lor comun, la care au lucrat o perioadă lungă, a prins în sfârșit contur. Messiez, renumit pentru abordarea sa regizorală unică, combină rigoarea cu o delicatețe extraordinară în timpul repetițiilor, permițând actorilor să-și dezvolte pe deplin personajele.
Intriga piesei abordează teme precum căderea în abisul dependențelor, disperarea și căutarea reconcilierii. Pe scenă se desfășoară povești ale unor personaje aflate la limita autodistrugerii, dar care, în același timp, păstrează o scânteie de speranță. Munca regizorală a lui Messiez, în colaborare cu scenograful Max Glaenzel, creează o atmosferă puternică și nuanțată, permițând publicului să se imerseze profund în trăirile personajelor.
Irene Escolar subliniază că pregătirea pentru rol, care a necesitat o imersiune totală în lumea dependențelor, a fost o experiență intensă. Ea și-a propus să înțeleagă spirala distructivă a dependențelor și importanța ascultării și sprijinului constant. Actrița accentuează că realizarea faptului că nu se pot face față unor astfel de probleme singuri este un aspect cheie. Reabilitarea sufletului, afectat de abisul dependenței, este posibilă printr-un alt „drog” – vocația și creativitatea.
Messiez însuși împărtășește credința în vocație ca sursă de putere, ajutând la depășirea temerilor. Piesa nu doar explorează tema dependențelor, ci și ridică întrebări despre tradițiile în teatru, îndrăznind să reinterpreteze clasicii și să caute noi forme de expresie.