Jordi Savall, un dirijor emblematic și o legendă a muzicii vechi, se pregătește să-și facă debutul la vârsta de 84 de ani la conducerea Filarmonicii din Berlin. Această serie de trei concerte reprezintă un omagiu adus unei cariere de șase decenii.

Călătoria lui Savall în redescoperirea repertoriului muzical antic a început serendipit în 1959, când, adolescent fiind, a descoperit o suită pentru violoncel care nu fusese inițial scrisă pentru instrumentul său. Această întâmplare l-a condus la Schola Cantorum Basiliensis, unde s-a reinventat ca violoncelist de viola da gamba și un pionier în domeniu. Un moment cheie a fost lansarea coloanei sonore a filmului "Toate diminețile lumii" în 1991, care a transformat muzica necunoscutului Marais într-un succes mondial.

De-a lungul carierei sale, Savall a fost o figură centrală în revoluția interpretativă a muzicii vechi. Deși recunoaște că utilizarea instrumentelor originale a devenit o normă, el subliniază că "mai sunt multe bătălii de dus". Savall evidențiază importanța descoperirii și înregistrării de noi opere, menționând recenta sa "Fiesta criolla" dirijată la Liceu, un amestec sonor extras din paginile viceregatului Peru, care reflectă gusturile claselor populare.

"Aceste piese reflectă gusturile claselor populare din Viceregatul Peru. Spre deosebire de marile manuscrise ale capelmaestrului, aici cântă și dansează oamenii de pe stradă, într-o fuziune de tradiții indigene, africane și hispanice", explică cercetătorul și muzicologul.

Referitor la viitorul său debut cu Filarmonica din Berlin, Savall o descrie ca pe "o instituție de referință absolută în istoria simfonismului european". El admiră sunetul lor compact, precis și modulabil, remarcând că înregistrările unor maeștri precum Furtwängler, Kleiber tatăl și Karajan au marcat o epocă. Savall, care a dirijat anterior muzicienii din ansamblurile sale Hespèrion XXI și Le Concert des Nations în Berlin, va primi acum, pentru prima dată, cheile Sălii Mari pentru a conduce "extraordinarii" muzicieni berlinezi.

Seria de trei concerte (4, 5 și 6 decembrie) va explora o perioadă crucială din evoluția muzicală a secolului al XVIII-lea, de la rafinamentul baroc al suitei Naïs de Rameau la clasicismul vienez al Simfoniei Jupiter de Mozart, prin intermediul muzicii de balet Don Juan de Gluck. Considerându-se "practic ultimul decan al muzicii vechi aflat încă în activitate", Savall subliniază necesitatea ca orchestra să exploreze teritorii mai puțin frecventate. Propunerea sa inițială de a deschide cu Simfonia Italiană de Mendelssohn a fost înlocuită cu Jupiter a lui Mozart pentru a "explora conexiunile ascunse între Mozart și Gluck printr-un balet care anticipează unele pasaje din Don Giovanni".

În ciuda unei cariere lungi și distinse, Savall își exprimă profundul său dezacord față de lipsa de sprijin din partea guvernului spaniol. El menționează că subvențiile nu acoperă nici 1% din cheltuielile sale, o situație "inconcebilă în restul Europei". Savall amintește de o întâlnire cu Pedro Sánchez acum trei ani pentru a discuta protejarea patrimoniului muzical, dar nu a primit niciun răspuns. Absența sa din programele Teatrului Real din 1999 îi provoacă, de asemenea, dezamăgire. El subliniază că fără sprijinul Generalitat, al Ministerului Culturii Franceze și al Comisiei Europene, ansamblurile sale, La Capella Reial, Hespèrion XXI și Le Concert des Nations, pur și simplu nu ar exista. Prin urmare, invidiază Filarmonica din Berlin pentru sprijinul puternic pe care îl primește de la țara sa, asigurând astfel perpetuarea moștenirii sale.