În ciuda reputației sale de scriitor rece și cerebral, Jorge Luis Borges, autorul unor capodopere precum El Aleph și Ruinele circulare, a mărturisit în 1976 că este, de fapt, un om «dezagreabil de sentimental». El a explicat că precizia matematică a scrisului său era o formă de pudoare, o încercare de a transforma emoțiile personale în simboluri care să poată dăinui în memoria oamenilor.

Relațiile amoroase ale lui Borges au fost inseparabile de creația sa literară. Acest aspect misterios al vieții autorului argentinian a stat în centrul primei zile a Festivalului Borges de la Buenos Aires. Scriitorii Patricio Zunini și Flavia Pittella au dezvăluit amprentele lăsate în opera sa de femeile pe care le-a iubit, de la iubita sa adolescentă, Concepción Guerrero, până la ultimul său amor, María Kodama, cu care s-a căsătorit cu puțin timp înainte de a muri și care a devenit custodele moștenirii sale literare.

„Toată poezia este o confesiune deplină a unui eu, a unui caracter, a unei aventuri umane”, spunea Borges în 1926.

Limbajul poetic i-a permis să dea frâu liber sentimentelor. În poemul Amenințatul (1972), maestrul literaturii argentiniene se declara neajutorat în fața iubirii:

• „La ce-mi vor folosi talismanele mele: exercițiul literelor, vaga erudiție, învățarea cuvintelor pe care Nordul aspru le-a folosit pentru a-și cânta mările și săbiile...”
• „A fi cu tine sau a nu fi cu tine este măsura timpului meu.”

O istorie de dezamăgiri și o ultimă dragoste

Tânărul Borges a dedicat poemul Sâmbete iubitei sale Concepción Guerrero, dar după ce familia a plecat la Geneva, dragostea s-a răcit, iar dedicația a fost ulterior scurtată la „Pentru C. G.”. Aceasta a fost doar prima dintr-o serie de frustrări amoroase. Femeia pe care o iubea s-a îndrăgostit de altul (Norah Lange), mama sa s-a interpus (Estela Canto), iar căsătoria sa cu Elsa Astete Millán a eșuat. Cu toate acestea, experții susțin că Borges „era îndrăgostit de însăși ideea de iubire”.

Dedicațiile sale publice erau adesea o formă de rămas-bun. Cu toate acestea, relația cu María Kodama, care a început când ea era studentă la 16 ani și el avea 57 de ani, a fost diferită. Borges i-a dedicat patru cărți. În ciuda faptului că Kodama a stârnit antipatie în rândul multor argentinieni – fiind comparată cu Yoko Ono, care i-a divizat pe Beatles, în timp ce Kodama l-a divizat pe Borges de prietenul său, Adolfo Bioy Casares – dragostea lor a rămas vie.

Singura excepție romantică din proza lui Borges, care era adesea „sângeroasă”, este povestirea Ulrica (1975). În intimitate, Borges și Kodama se adresau unul altuia cu numele personajelor din poveste: Ulrica și Javier Otárola. Pe reversul pietrei funerare a lui Borges din Geneva se află un epitaf din povestirea Ulrica, care face referire la Saga Völsunga: „El ia sabia Gram și o așază goală între ei”, simbolizând o dragoste eternă și pură.