În 2005, Primăria din Cartagena (Regiunea Murcia, 220.000 de locuitori) a lansat Mandarache, un proiect pentru promovarea lecturii în rândul tinerilor sub forma unui premiu literar. Douăzeci de ani mai târziu, inițiativa a evoluat devenind un punct de referință în regiune, atrăgând anual aproximativ 8.000 de adolescenți și tineri care devin juriu și parte implicată într-un eveniment ce depășește sfera educațională și a reușit să îmbine cultura, creativitatea, diversitatea, timpul liber și participarea ca elemente cheie ale succesului său.

Proiectul, explică coordonatorul său, Alberto Soler, s-a născut dintr-o necesitate concretă marcată de datele slabe ale sondajelor privind obiceiurile de lectură la sfârșitul anilor nouăzeci în oraș. În plus, la acel moment nu existau proiecte participative în care tinerii să fie agenți decizionali. «Mandarache îmbina aspectul cultural, educația non-formală și participarea», semnalează el.

Aceasta din urmă a fost, de fapt, un obiectiv prioritar încă de la începutul proiectului, așa cum subliniază Patricio Hernández, care în acei ani era coordonatorul serviciului municipal de Tineret și a conceput formatul inspirându-se din două premii literare europene: Premiul Napoli pentru Roman, care avea un juriu popular, și Premiul Goncourt din Franța, care avea o ediție pentru elevii de liceu.

Hernández a mizat pe crearea unui premiu literar în care juriul să fie compus exclusiv din tineri, cu vârste între 15 și 30 de ani, și ca aceștia să ia toate deciziile. Astfel, participarea lor este complet voluntară și, deși proiectul este propus și prezentat de profesorii lor de la liceu, aderarea sau nu la Mandarache nu implică niciun premiu, nici vreo pedeapsă. Cititorii se organizează în grupuri de șase persoane și își rotesc între ei cele trei cărți finaliste ale fiecărei ediții. Le citesc, le comentează, participă la activități și ateliere. Lectura devine, explică Soler, un «act social».

În plus, cititorii au ocazia să discute cu scriitorii finaliști prin întâlniri virtuale și fizice. Întâlnirile fizice sunt, literalmente, o sărbătoare. Acestea au loc în auditoriul El Batel din Cartagena, cu o capacitate de 1.400 de persoane. Ultima dintre acestea a avut loc pe 27 martie: timp de o oră și jumătate, pe scenă, finaliștii din acest an, dramaturga Lucía Carballal, cu piesa sa de teatru «Los Pálidos»; autorul de benzi desenate Isaac Sánchez, cu romanul grafic «Baños Pleamar», și poeta Paloma Chen cu volumul de poezii «Invocación a las mayorías silenciosas»; au fost supuși examinării celor care le vor fi jurați. Restul dimineții îl petrec semnând exemplare și discutând față în față cu tinerii, în timp ce un DJ pune muzică. Prin fiecare colț al auditoriului se succed activități: podcasturi, ateliere de scriere, experiențe imersive despre cărțile finaliste și performance-uri.

Hernández își amintește că, la începuturile proiectului, în anul școlar 2004-2005, când l-au prezentat bibliotecarilor din oraș, comentariul general a fost că «nu va funcționa, că se vor înscrie doar tinerii care deja citeau». El era încrezător că «cei care deja citeau îi vor 'contagia' pe ceilalți, pentru că va fi atractiv să faci parte din Mandarache». Intuiția sa a funcționat bine: la acea primă ediție pilot au participat 700 de cititori. În ediția din acest an, cifra a depășit 8.000.

Gospel Okolie, unul dintre acești tineri, explică acest efect de «contagiune», de care el însuși a beneficiat. A auzit prima dată despre proiect când a ajuns la liceu, în anul școlar 2012-2013. «Nu mă interesa prea mult lectura, așa că am ignorat. În anul următor, am decis să mă înscriu pentru că celor care participaseră le plăcuse mult experiența și, în plus, se pierdeau câteva ore de curs. Și m-a prins, de atunci nu m-am mai oprit din citit», semnalează el. Ce anume l-a captivat? «În principal, faptul că ești protagonist, poți participa, poți întreba autorul. Chiar dacă pare o prostie, este una dintre puținele ocazii în care poți vota într-o alegere, tu ești cel care poate alege câștigătorul premiului», subliniază el.

Un alt factor important este calitatea cărților selectate ca finaliste, așa cum explică Esther Sixto, care a participat la primele 10 ediții ale acestui proiect. «Cred că ceea ce a făcut Mandarache din ce în ce mai mare este faptul că, cărțile finaliste spun povești cu care ne puteam identifica. Mie mi-a plăcut întotdeauna să citesc, îmi plăceau cărțile obligatorii de la liceu, dar literatura Mandarache era mai apropiată de interesele și preocupările noastre», subliniază ea.

Alegerea cărților finaliste presupune o muncă intensă a «grupului promotor», format din 50 de profesori de liceu voluntari care, pe parcursul anului școlar, citesc și elaborează o listă amplă de cărți pe care le consideră «potrivite pentru Mandarache», indică Gloria Pividal, profesoară de franceză implicată în proiect din 2015. În opinia sa, cheia selecției este diversitatea: de genuri literare, autori, nivel de dificultate și tematici.

«Nu ne gândim doar dacă o carte le va plăcea elevilor, căutăm să le stârnească ceva, să atingă problematici care le pot fi apropiate, care reflectă societatea în care trăim», subliniază ea. Grupul promotor are, de asemenea, un rol fundamental în «vânzarea» proiectului către tineri, adaugă o altă membră, Jennifer Fuentes, care definește Mandarache drept «pilulele lui Mary Poppins: îmbracă în zahăr ceva ce, a priori, unei părți a elevilor nu-i place prea mult, cum ar fi lectura, și o transformă în ceva opțional, distractiv și divers».

Pentru ambele, această diversitate este adevărata bază a succesului proiectului, care din 2009 include și o secțiune pentru adolescenți între 12 și 14 ani, Premiul Hache, în care cărțile finaliste sunt opere de literatură pentru tineret. În cazul Mandarache, este vorba despre literatură generală, neclasificată specific pentru tineri, ceea ce, pentru coordonatorul programului, este de asemenea un punct forte important. «Mulți se alătură proiectului când ajung la liceu, cu Premiul Hache. A le oferi oportunitatea de a trece de la citirea romanelor pentru tineret la cele pentru adulți este pentru ei și o formă de a se simți susținuți, de a simți că avem încredere în ei», punctează el.

Emmanuel Boateng, elev în clasa a IX-a, a început să participe acum trei ani la Hache și acum continuă în Mandarache. «Faptul că ni se dă voce, că ni se oferă propuneri diferite, că ne lasă să fim jurați, să ne împărtășim ideile și să evoluam, este o senzație incredibilă, este un sentiment foarte bun», reflectează el. Mercedes Serrano este implicată în proiect de nouă ani: a trecut prin Hache și Mandarache, prin atelierul de scriere creativă asociat (Libreta Mandarache), și participă la unul dintre podcasturile sale, Ojos de perra azul, apărut în timpul pandemiei.

Iar anul trecut, împreună cu alți doi colegi cunoscuți în acest proiect, a adus la Cartagena mișcarea internațională de creație poetică Poetry Slam. «Chiar dacă nu-ți place să citești, Mandarache este mult mai mult decât citit», subliniază ea. Și, atât ea, cât și Emmanuel, pun accentul și pe ceea ce, probabil, este obiectivul final al acestui proiect: «Mi-a schimbat mult, total, modul de a citi».

Pentru că, explică Soler, deși Mandarache s-a născut ca un plan de «promovare a lecturii», acest concept este acum prea limitat și preferă să vorbească despre «formarea cititorilor» sau «educație literară». «Formarea cititorilor poate însemna crearea de noi cititori, dar și educarea celor care deja citesc. Și asta facem: avansăm în alte moduri de a aborda cartea, de a aborda alte genuri, alți autori. Putem vorbi despre un proiect global de transmitere a culturii cărții», punctează el.

De fapt, Mandarache a generat o întreagă cultură în jurul său, cu zeci de activități paralele, cum ar fi menționatul atelier de scriere creativă Libreta Mandarache, podcasturile și jumătate de duzină de concursuri de promovare a creativității, de la micro-povestiri la design grafic, trecând prin video-artă sau comunicare. Proiectul a traversat și oceanul și, din 2017, participă la el tineri cititori din Cartagena de Indias (Columbia) și Cartagena (Chile).

Iar la sfârșitul lunii aprilie, Mandarache va fi prezentat la Târgul Internațional de Carte de la Bogotá (Columbia), unde Spania va fi țara invitată. Pentru coordonator, acest avans în internaționalizarea proiectului este marea sa oportunitate pentru viitor. «Ca Mandarache să reușească să consolideze o structură internațională, o vocație ibero-americană, și să devină o platformă de transfer de experiențe de lectură, capabilă să spargă barierele piețelor editoriale, ar fi un vis, și avem oportunitatea de a continua să impulsionăm acest vis», conchide el.