María Pombo, o figură publică influentă, provoacă ideea tradițională că cititul ne face oameni mai buni. Punctul său de vedere generează dezbateri ample în lumea literară.

Pombo argumentează că cititul în sine nu garantează perfecționarea morală. Ea subliniază că printre cele mai rele persoane pe care le-a întâlnit, se aflau mulți cititori pasionați. Mai mult, unii dintre aceștia erau critici literari, oameni plini de ranchiună și resentimente. Pombo amintește de educația unor figuri istorice precum Stalin și Hitler, punând sub semnul întrebării legătura dintre citit și moralitate.

Pombo face apel la abandonarea idealizării cititului și la recunoașterea faptului că acesta poate fi doar un mod de a obține plăcere. Ea susține că cititul este o activitate egoistă și solitară, care nu ne face mai buni, ci mai degrabă ne izolează în noi înșine. În loc să căutăm o justificare morală în citit, Pombo propune să ne bucurăm de acesta pentru plăcerea personală.

Această perspectivă controversată asupra rolului cititului în viața umană stârnește interesul și ne face să ne gândim la adevărata sa semnificație. Pombo ne invită să renunțăm la stereotipurile impuse și să privim cititul dintr-o perspectivă nouă, ca o plăcere personală, chiar egoistă.