Să câștigi "Eurovisionul" ca misiune de stat? Exact așa s-a întâmplat în Spania în 1968, când dictatorul Francisco Franco a dat televiziunii publice RTVE ordinul de a câștiga concursul internațional de muzică cu orice preț. Această poveste incredibilă stă la baza noului serial spaniol "Cântecul" (La canción), care, cu ajutorul unui material de arhivă minuțios documentat și a ficțiunii, recreează evenimentele ce au dus la triumful cântăreței Massiel.

Serialul, compus din trei episoade, îl urmărește pe Esteban, un tânăr și ambițios executiv de la RTVE, care vede în această "misiune" o șansă de a avansa. Împreună cu un regizor austriac experimentat, Kaps, el pornește în căutarea celei mai potrivite piese și a interpretului ideal. Sarcina devine complicată când primul artist selectat, Joan Manuel Serrat, refuză să cânte în spaniolă, insistând pe catalană. În cele din urmă, alegerea cade pe Massiel, iar echipa trebuie să pregătească candidatura contra cronometru.

Cu un ton lejer și presărat cu imagini de arhivă rare, "Cântecul" nu doar că pătrunde în culisele "Eurovisionului" din 1968, dar și conturează un portret al societății spaniole din acea epocă, dornice să arate lumii o față mai modernă, în ciuda regimului dictatorial al lui Franco. Era o perioadă plină de contradicții, unde modernitatea și tradiționalismul se amestecau.

Creatorii serialului au efectuat o muncă amplă de documentare, bazându-se pe zeci de reviste, cărți despre istoria televiziunii și a muzicii, precum și pe interviuri cu protagoniști ai vremii (inclusiv autorii celebrei piese "La, la, la"). Au studiat mecanismele interne ale RTVE, biografiile figurilor cheie și jurnalele ministrului Informației de atunci, Manuel Fraga, pentru a reda cât mai fidel spiritul epocii și lanțul de evenimente.

În "Cântecul", ficțiunea și realitatea se împletesc strâns. Deși protagonistul Esteban este un personaj inventat, inspirat din persoane reale, mulți alți eroi se bazează pe figuri istorice: Kaps, reprezentantul RTVE Lasso de la Vega, dirijorul Rafael Ibarbia, prezentatoarea "Eurovision" Katie Boyle, cântărețul Cliff Richard, însuși Franco și Manuel Fraga. Serialul include imagini de arhivă reale ale acestor persoane, ceea ce sporește autenticitatea.

Potrivit creatorilor, cele mai ciudate și incredibile momente din serial sunt, de fapt, strict adevărate. De exemplu, întâmplarea cu masca de cartofi pe care Massiel i-a aplicat-o lui Katie Boyle înainte de a intra în direct, sau faptul că Cliff Richard, favoritul concursului, s-a închis în baie în timpul votului pentru a cânta gospel. Alte aspecte sunt ficționale, dar plauzibile în contextul acelei epoci tulburi.

Un detaliu interesant este că creatorii au ales să nu contacteze pe Massiel și Joan Manuel Serrat direct. Ei au dorit să relateze o poveste istorică, nu o biografie a lor, considerând că amintirile se pot schimba de-a lungul anilor. Pentru Serrat, această poveste este legată de o perioadă complicată despre care nu-i place să vorbească, iar pentru Massiel, deși a fost un triumf ce i-a schimbat viața, a avut și laturi negative.

Serialul acordă o mare importanță reconstituirii epocii: costumele și decorurile RTVE și ale Royal Albert Hall din Londra sunt copiate cu maximă exactitate, inclusiv celebra rochie Courrèges a lui Massiel. La casting, s-a pus accent pe transmiterea energiei similare cu a prototipurilor reale, nu neapărat pe asemănarea fizică. Actorii care îi interpretează pe Serrat și Massiel chiar cântă în serial.

În esență, "Cântecul" este și un omagiu adus televiziunii ca mijloc esențial al culturii populare în acea eră. Televiziunea publică RTVE funcționa ca o oglindă a regimului Franco, unde birocrația, luptele pentru putere și dorința de a avansa dictau multe dintre procese.