Industria cinematografică, marcată de ascensiunea serviciilor de streaming și de o concentrare fără precedent a puterii în mâinile câtorva giganți oligopolistici, se confruntă cu provocări semnificative. În acest context, dispariția lui José Luis Cienfuegos, un pasionat programator de festivaluri de film, subliniază lupta continuă pentru păstrarea valorii artistice și a experienței unice oferite de sălile de cinema.

Cienfuegos, cunoscut pentru munca sa la festivalurile de film din Gijón, Sevilla și, mai recent, Valladolid (Seminci), a fost un apărător fervent al cinematografiei de autor și al filmelor „din afara radarului”. Timp de două decenii la Gijón, el a transformat evenimentul într-o platformă esențială pentru cineaștii independenți, oferind publicului titluri care completau golurile din oferta comercială. Dedicația sa a fost o flacără arzătoare, o pasiune necesară în fața uniformizării conținutului audiovizual.

Articolul avertizează că ștergerea distincției dintre proiecția în săli și exploatarea ulterioară pe canalele de televiziune este un pericol major pentru cinematografie. Individualizarea unei pelicule printr-un parcurs în cinema reprezintă singura sa speranță de viață, transformând-o altfel într-un simplu „conținut” într-un flux copleșitor. Această "inundație" de conținut digital, unde aproape nimic nu este personalizat, duce la o lipsă de "apă potabilă" artistică, făcând dificilă identificarea fiecărui titlu.

Pe lângă aceste aspecte culturale, se observă o tendință de concentrare a pieței în aproape toate sectoarele, inclusiv în cel tehnologic și media. Marii actori din Silicon Valley par să fi decis să remodeleze politica mondială prin minimizarea reglementărilor statale, permițându-le să-și extindă dominația fără constrângeri morale sau de muncă. Această strategie, susținută de un amestec de vasalitate și patriotism, a reușit să seducă partide naționaliste și cetățeni din întreaga lume cu promisiuni de dereglementare și libertate, favorizând în special companiile americane.

În ciuda provocărilor, sălile de cinema rămân un spațiu vital pentru reflecție, provocare și o școală a vieții, chiar dacă uneori oscilează între extravaganța covoarelor roșii și propuneri prea ermetice. Moartea lui Cienfuegos ne amintește că pasiunea pentru cinema, precum o flacără din proiector care luminează ecranul alb, este esențială pentru a menține splendoarea acestei arte. El a fost un "leu" în apărarea cinematografiei, iar recompensa sa a fost o viață dedicată acestei pasiuni.