„Mostos” nu sunt restaurante obișnuite, ci un fenomen gastronomic autentic în Jerez de la Frontera. Aceste case de mâncare, adesea amenajate în garajele sau anexele caselor de la țară, se deschid exclusiv în lunile mai reci, din toamnă până în primăvară, pentru a servi propriul vin tânăr, proaspăt fermentat, numit „mosto”, alături de preparate tradiționale și consistente, specifice muncitorilor agricoli.

Istoria „mostos” datează de la mijlocul secolului XX. Un exemplu elocvent este Mosto Añina, fondat de Diego Ramos. După o viață petrecută lucrând pe câmpurile din Jerez, Ramos a decis, în urmă cu aproape 30 de ani, să deschidă garajul casei sale în weekenduri. Acolo, el servea „mosto” făcut din pasiune, folosind strugurii rămași după culesul viilor din apropiere, și cânta. Nu percepea nicio taxă, dar petrecerile durau până târziu în noapte.

Astăzi, Mosto Añina, condus de patru dintre copiii săi și partenerii lor, servește până la 150 de mese pe zi în zilele de vineri, sâmbătă și duminică — singurele zile în care este deschis. Povestea Añina este similară cu cea a zecilor de alte „mostos” care s-au răspândit rapid în zonele rurale din Jerez, Trebujena și Sanlúcar.

José Berasaluce, expert gastronomic de la Universitatea din Cádiz, estimează că există între 30 și 40 de astfel de localuri. Toate împărtășesc trăsături comune:

• Vând propriul vin „mosto”.
• Sunt deschise doar în sezonul rece.
• Servesc mezeluri (chacinas) și mâncăruri tradiționale „de cuchareo” (mâncăruri cu lingura), cum ar fi „ajo caliente” (usturoi fierbinte), „ajo campero” (usturoi de câmp) sau „berza jerezana” (tocană de varză din Jerez).

La Añina, „ajo campero” este cel mai popular fel de mâncare. Acesta este un preparat modest, făcut din roșii, usturoi și multă pâine de o zi, care era prânzul obișnuit al muncitorilor din vie.

Inițial, „mostos” serveau doar vin și, cel mult, câteva mezeluri. Cu timpul, ele au evoluat în adevărate case de mâncare rurale. Vinul „mosto” este proaspăt fermentat și, deși are un conținut alcoolic de aproximativ 11,5 grade, gustul său este atât de proaspăt și ușor încât este ușor de băut. De aceea, tradiția locală sugerează să fie băut în picioare, pentru a evita să te îmbăți „fără să-ți dai seama”.

Fenomenul atrage vizitatorii din mediul urban care doresc să experimenteze „ruralitatea uitată” și să se bucure de o masă autentică într-un cadru bucolic, în mijlocul podgoriilor faimoase, care stau la baza Denumirii de Origine Jerez-Sherry.