Cel mai mare mural al artistului Joan Miró din Barcelona, o piesă monumentală amplasată pe fațada Terminalului 2 al Aeroportului El Prat, se confruntă cu o degradare semnificativă și riscă să se deterioreze. Lucrarea, instalată în 1970, este expusă constant la factori de mediu duri, inclusiv excremente de păsări, nisip, umiditate, poluare, praf și murdărie, conform unui raport recent al Buletinului Oficial al Statului (BOE).

Pe lângă condițiile meteorologice adverse și proximitatea mării, muralul este vulnerabil și la „factori de risc umani, fie prin accident, vandalism sau, pur și simplu, neglijență” din cauza traficului intens de pasageri și vehicule din aeroport. Raportul menționează, de asemenea, defecte inerente în procesul de coacere a ceramicii, precum și probleme cu smălțuirea și montajul plăcilor, care au dus la „pierderi de material, mici fisuri și alte tipuri de alterări”.

Ca răspuns la această situație alarmantă, Ministerul Culturii a demarat procedurile pentru a declara muralul „Bun de Interes Cultural” (BIC), oferind astfel cea mai înaltă formă de protecție legală și permițând adoptarea „măsurilor adecvate pentru conservarea sa corectă”. Această inițiativă vine la câteva luni după ce Aena, administratorul aeroportului, și-a anunțat intenția de a muta opera de artă la Terminalul 1, o clădire mai nouă și mai mare.

Deși nu există încă o dată stabilită pentru relocare, din cauza lucrărilor ample necesare la terminalul de destinație, orice modificare a locației va necesita un raport prealabil din partea Ministerului Culturii, odată ce muralul va fi oficial declarat BIC.

Muralul Miró, un amestec de comandă și cadou, a fost inaugurat pe 18 martie 1971. Are o lățime de 50 de metri și o înălțime de 10 metri, fiind compus din 4.865 de plăci de gresie smălțuită, fiecare cântărind aproximativ șase kilograme. Întreaga lucrare, care se întinde de la sol până la grinda principală a acoperișului, cântărește impresionantul total de 35 de tone. În timpul instalării, plăcile au fost montate direct pe un perete stabil de ciment, folosind doar mortar de ciment, fără a acoperi îmbinările, peretele fiind non-portant pentru a facilita o eventuală demontare.

În 2005, singura intervenție majoră de restaurare a identificat problemele de conservare. Decizia de a declara muralul BIC protejează acum opera, dar permite în continuare relocarea. Chiar dacă Colegiul Arhitecților din Catalonia (COAC) și-a exprimat îngrijorarea, susținând că Miró a conceput mozaicul pentru locația sa actuală, Aena, în colaborare cu Fundația ENAIRE și Fundació Miró, va decide modul exact de mutare, care va implica demontarea, transportul și remontarea celor aproape 4.865 de plăci.