În câteva cuvinte
Maria Gustafsson, faimoasă pentru rolul „Britt” din show-ul TV spaniol „Un, dos, tres” în anii '70, a decedat la 72 de ani. După cariera în televiziune ca model, actriță și gazdă TV, s-a reorientat către scenaristică și, ulterior, a devenit scriitoare de succes în Suedia natală, publicând cinci cărți.
Maria Gustafsson, o legendă a televiziunii spaniole
Maria Gustafsson (Boden, Suedia, 1946) a fost una dintre primele gazde („azafatas”) ale televiziunii spaniole, devenită un simbol prin intermediul concursului „Un, dos, tres... responda otra vez”, la începuturile sale în anii 1972 și 1973. Personajul ei, cunoscut sub numele de „Britt” (pentru ca spectatorilor să nu li se pară ciudat că o suedeză se numește María), avea sarcina principală de a extrage dintr-o urnă bilele care anunțau numele concurenților ce urmau să participe săptămâna următoare în emisiunea prezentată de Kiko Legard.
Actrița, prezentatoarea și scriitoarea hispano-suedeză a murit duminică la Stockholm (Suedia), la vârsta de 72 de ani, conform confirmării făcute marți de RTVE printr-un omagiu pe X (fostul Twitter), unde a recuperat din arhiva sa una dintre intervențiile ei în programul lui Chicho Ibáñez Serrador, pe care l-a cunoscut ca regizor al filmului de groază gotic „La residencia”.
„A decedat María Gustafsson, cunoscută în Spania ca Britt pentru munca sa ca gazdă în prima etapă a emisiunii 'Un, dos, tres', în 1972 și 1973. Amintirea și omagiul nostru -- > #DEP pic.twitter.com/rL29e8oDjR” — Archivo RTVE (@ArchivoRTVE) 25 martie 2025
Gustafsson ajunsese în Spania în anii șaizeci ca model și a apărut în filme cu roluri mici în „No desearás al vecino del quinto” (1972), de Ramón Fernández, „El niño y el potro (Más allá de río Miño)”, de Ramón Torrado, sau „Sangre en el ruedo” (1969), de Rafael Gil. Gustafsson povestea în emisiunea „Cine de barrio” în 2014 că a ajuns în țară din întâmplare, deoarece o agenție de turism i-a folosit fotografia fără permisiunea ei pentru a promova călătorii în Insulele Canare. „Am început cu visul de a fi actriță, dar cu timpul mi-am dat seama că nu aveam suficient talent pentru a fi o actriță bună, așa că am trecut la munca din spatele camerelor”, își amintea ea. În acea perioadă a jucat și în serialul „Vivir es lo que importa”, unde l-a cunoscut pe soțul ei, regizorul Miguel Lluch, decedat în 2016, și cu care a avut doi copii.
Mai multe informații: ‘Un, dos, tres’: cel mai mare program din istoria televiziunii spaniole, explicat pentru ‘millennials’
În „Un, dos, tres”, actrița suedeză a împărțit ecranul cu Agata Lys, Blanca Aguete, Yolanda Ríos, Ana Ángeles García, Aurora Claramunt și Blanca Estrada, care aveau să devină vedete ale televiziunii vremii. Dar viața ei s-a schimbat complet în anii optzeci, când a decis să continue colaborarea cu RTVE, dar de data aceasta ca scenaristă pentru programe pentru copii precum „Lápices de Colores” (1986) și „Dinamo” (1986). De acolo a trecut la funcția de director de programe la Canal 10, defunctul al doilea canal de televiziune privată din Spania, care nu a rezistat nici măcar un an.
În anii nouăzeci s-a întors în țara natală: „Mi-am dat seama că uitasem suedeza și m-am înscris la niște cursuri de scris, unde mi-a revenit în minte dorința de a scrie o carte”. Acest lucru a împins-o către o nouă profesie: cea de scriitoare. În țara nordică a publicat cinci cărți, inclusiv trilogia despre o interpretă (meserie pe care o avusese în tinerețe) suedeză numită Klara Andersson, recrutată de Serviciul Secret Militar. Ultimul ei roman, „Absintängeln”, a fost publicat în 2013.
