În câteva cuvinte
Textul explorează impactul inteligenței artificiale și al progresului tehnologic asupra societății, coroborat cu comentarii despre rolul scriitorilor și implicațiile politice actuale. Se evidențiază pericolul potențial al unei inteligențe artificiale necontrolate, subliniindu-se importanța eticii și a conștientizării în fața progresului tehnologic rapid. De asemenea, se analizează legăturile dintre politică și tehnologie, menționându-se figuri politice importante și impactul acestora asupra evenimentelor globale, precum războiul din Ucraina.
O, vis binecuvântat!
— adesea, când mă simțeam cel mai nefericit, mă cufundam în odihnă și visele mă linișteau până la extaz (Mary Shelley).
Întâlnire cu Rosa Montero
Pe 11 martie trecut, am avut plăcerea să conversez cu Rosa Montero, moderată de Daniel Peña, la Fundația Ramón Areces din Madrid.
Personal, încurajată de schimbul de impresii pe care le-am avut în jurul temei „Cărți care ne schimbă viețile”, m-am reafirmat în ideea că scriitorii se împart în două grupuri: scriitorii ancoră și scriitorii antenă.
Scriitorii ancoră
Primii sunt cei care se hrănesc din profunzimile vieții și ale culturii, creează bazându-se pe ciclurile lungi ale istoriei și sunt condescendenți cu prezentul, deoarece cunosc unduirea timpului ca o categorie modelatoare. Sunt, de exemplu, Marguerite Yourcenar și W. G. Sebald.
Scriitorii antenă
Scriitorii antenă sunt cei care trăiesc urmărind vibrația momentului, se simt legați de evenimentele vieții politice și sociale cotidiene, adulmecă aerul, presimt furtunile, nimeresc și se înșeală în public, își creează fabulele derivându-le din transfigurarea prezentului, inventează și emit judecăți bazându-se pe ciclurile scurte ale istoriei.
Cele două scriitoare moderate de Daniel Peña aparțin, fără îndoială, acestei a doua categorii.
Inteligența Artificială
Nu este de mirare, prin urmare, că dialogul s-a încheiat cu tema vedetă a momentului, căile tot mai determinante ale inteligenței artificiale.
Rosa Montero, care tocmai și-a publicat al patrulea roman, încheierea seriei în jurul detectivului Bruna Husky, „Animale dificile”, al cărui subiect este tocmai acesta: ce va rămâne din umanitate când cyborgii vor popula Pământul.
În roman, viziunea Rosei Montero ajunge să fie optimistă, iar protagonista tehnoumană, acum un „android slab”, ajunge chiar să facă dragoste cu inspectorul Paul Lizard și în acea legătură unde se simte vibrația relației comune dintre simplii fii ai lui Adam și Eva ne dă să înțelegem că, deși pierduți în conștiința imensității cosmosului și a culturii transumane, vor continua să se întâmple lucruri, dincolo de 2111, asemănătoare cu cele care se întâmplă în viețile noastre obișnuite.
Cu toate acestea, în explicația live pe care Rosa Montero a dat-o pe această temă, au apărut monștri posibili și, într-un fel, cu bagajul său de lecturi de science fiction, mesajul său a ajuns să fie de frică și avertizare.
De avertizare că, dacă omenirea nu are măsură etică și deontologică, s-ar putea împlini mesajul pe care Nick Bostrom îl împrumută Rosei Montero, ca epigraf al cărții sale despre Bruna Husky: „A crea ceva mai inteligent decât tine este o eroare evolutivă de bază”.
Literatura și Crizele
Dar literatura nu este o putere total dezarmată; conține o înțelepciune de natură nedefinită care depășește limitele demonstrabilului și avansează cu propuneri care nu pot fi găsite prin alte mijloace.
În momente de criză acută, când scriitorii par păsări ascunse în timpul unei furtuni, ne zguduie ca șocurile lumii și formulează pe nevăzute fabule de avertizare.
Uneori imaginile sunt cele care salvează de la sine.
De aceea, într-o anticipare a unui viitor apropiat, în care mașinile gânditoare ajung să ne înlocuiască, dotându-se singure cu impulsul creatorului autonom, este interesant să ne întoarcem la poemul seminal al lui Emily Dickinson despre dimensiunea creierului uman, imposibil de cartografiat: „Creierul este mai lat decât cerul; / puneți-le împreună / și unul îl va conține pe celălalt / cu ușurință, și pe tine, de asemenea”.
Conține să ne păstrăm stima de sine ca specie.
Prostia Naturală și Inteligența Artificială
Cu toate acestea, în fața semnelor neliniștitoare schițate de autoarea „Animalelor dificile”, nu putem înceta să ne gândim că, din păcate, dezvoltarea inteligenței artificiale este sporită de doze considerabile de prostie naturală.
Inteligența artificială, cel mai probabil dintre futuribile, încrucișată cu prostia naturală, arhaică, ca în peștera trogloditului, este materie explozivă.
Aceasta este capcana în care am căzut și nimeni nu știe cum să se întoarcă înapoi și nici cum să continue să avanseze.
Problema rezidă în asocierea negativă dintre politica retrogradă care ne asaltează comunitățile și progresele tehnologice care ne oferă în fiecare zi minuni care până de curând păreau să aparțină doar ordinii delirului.
Iar aceasta va permite tot felul de manipulare a realității umane, fie ea trupească sau de gândire, și subversiunea a ceea ce până de curând aliniam cu ordinea morală și axiologică și care se află acum cu susul în jos.
Giuliano da Empoli a demonstrat în mod sistematic și rațional în cartea sa „Inginerii haosului” ceea ce deduceam din cunoștințele noastre empirice: mă refer la îmbrățișarea dintre puterea politică sintetizată în cei trei împărați, Donald Trump, Xi Jinping și Vladimir Putin, și inginerii lor stratosferici, la fel de cruzi și îndepărtați de durerile umanității ca și ei, această îmbrățișare care face ca nopțile noastre de insomnie să pară monstruoase și nesfârșite.
În timp ce ne petrecem diminețile cu ochii fixați în întuneric, putem fi siguri că fiecare dintre ei cântărește ce parte din gazelă le rezervă vânătoarea zilei următoare.
Iar gazela este pur și simplu întreaga lume.
O împart în fața ochilor noștri, negociind-o ca și cum ar fi a lor.
Numai în acest fel putem înțelege jocul brutal la care asistăm pe teritoriul și populația Ucrainei și genocidul necontrolat care are loc în fața ochilor noștri în regiunea Gaza.
Acesta pe care îl vedem zi de zi pare să aibă doar lateral ceva de-a face cu progresul exponențial al inteligenței artificiale, dar nu este așa.
Musk este pur și simplu un simbol vulgar al acestei îmbrățișări fatale.
Ceilalți doi, mult mai inteligenți, îi mențin pe creatorii lor tehnologici lucrând în întuneric.
Ficțiune și Speranță
În fața a ceea ce ar putea deveni realitate, „Animale dificile” este o ficțiune agilă de aventuri semi-umane, cu amenințarea bine desenată, dar prudentă în speranța pe care o anunță.
Ușa de salvare pe care o dă cititorului ne permite să dormim liniștiți.
Contrar a ceea ce citim pe paginile anumitor ziare care descriu proiectele unei noi eugenii concepute de Silicon Valley, un focar de proiecte pentru Biroul Oval, care guvernează lumea.
Cu mult înainte de 2111 plănuiesc în grabă ca copiii să fie programați după voința părinților lor: frumoși, înalți, atletici, inteligenți și, desigur, serviabili.
Vor fi din carne și oase, albi, rumeniți.
Dragă Rosa Montero, unde am mai auzit asta?
